Perspectivele dialogului intre Stiinta si Ortodoxie


In prima Cuvantare teologica, Sf. Grigorie de Nazianz, dupa ce scrie ca "a exprima pe Dumnezeu este cu neputinta, dar a-L intelege e si mai imposibil", indeamna: "Filosofeaza-mi despre lume sau despre lumi, despre materie, despre suflet, despre firile rationale ale celor bune si ale celor rele, despre inviere, despre judecata, despre rasplata, despre patimile lui Hristos. Caci in toate acestea, reusita nu este nefolositoare si nereusita este fara pericol. Caci noi ne intalnim cu Dumnezeu acum in parte, putin mai tarziu mai desavarsit in Hristos Iisus". Ne-am amintit aceste cuvinte la congresul international cu tema "Stiinta si Ortodoxie, un dialog necesar", organizat de Academia Romana, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Asociatia pentru dialogul dintre stiinta si religie, cu sprijinul Fundatiei Templeton si al altor institutii.

De remarcat, mai intai, conceptia congresului, prefatat de deschiderea expozitiei de fotografii "Portrete de filosofi" a artistului francez Louis Monier (intre acestia Andre Glucksmann, Raymond Poulin, Roland Barthes, Bernard-Henry Levy, Emil Cioran, R. Debray, Paul Ricoeur, Eugen Ionescu, Edgar Morin, Mircea Eliade, Basarab Nicolescu, Raymond Aron, Ilya Prigogine). Au fost lansate si doua carti in consonanta cu tematica pusa in discutie: "Melodia secreta. Si omul a creat Universul", de Trin X. Thuan (SUA) si "Vederea lucrurilor nevazute, Ortodoxia si fizica moderna" de Arhiepiscopul Lazar Puhalo (Canada). Duminica, invitatii au participat la Sfanta Liturghie de la Patriarhia Romana, dupa care au continuat lucrarile. A urmat un pelerinaj la sfintele manastiri din Dobrogea, pentru ca ultima parte a lucrarilor sa se desfasoare la Arhiepiscopia Tomisului din Constanta. Astfel programul a permis, cu deosebire oaspetilor straini sa inteleaga, atat cat timpul a permis-o, spiritualitatea ortodoxa in ceea ce are definitoriu in sensul celor scrise de Damaschin: omul sa fie "indumnezeit prin participare la lumina divina, iar nu prin transformare in esenta divina", sau cum scria Nichifor Crainic: "Destinul omului in crestinism este acela de a ajunge un Hristos prin asemanare, adica un fiu adoptiv a lui Dumnezeu, sau a ajunge Dumnezeu nu prin identitate, ci prin participarea la natura dumnezeiasca". In acest orizont, lucrarile actualului congres, ca si cele viitoare, pot fi rodnice, fiecare dintre discipline pastrandu-si specificitatea, afland puncte de consens spre o intelegere integratoare a omului contemporan si lumii sale. Cum se apreciaza, stiinta contemporana sta sub semnul a trei concepte - complexitatea, realitatea, rationalitatea - ajungand la principiul antropic, care, mai mult filosofic, l-a determinat pe S. Hawking sa scrie: "Daca modelul standard este corect pana la inceputul timpului, scapam cu greu de concluzia unui univers nascut din actul creator al unui Dumnezeu dornic de a crea fiinte ca noi". Poate acesta fi unul dintre semnele timpului la care se cuvine sa fim cu luare aminte spre o noua reconsiderare a relatiei dintre stiinta si religie in sensul inteles de Sf. Maxim Marturisitorul. Pentru acest Sfant Parinte, omul, ca microcosmos, are un rol cosmic, relationand elementele creatiei, inclinate spre dezintegrare si coruptie, pentru a le uni, prin vointa sa, cu principiul si scopul lor cu Dumnezeu.


Semnele vremii

In deschiderea lucrarilor, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, a amintit de oximoronul dupa care relatia dintre stiinta si religie este comparata cu aceea dintre foc si apa. Sunt multe intrebarile ce se pot desprinde de aici si raspunsurile se deschid spre altele, dar este cert ca religia si stiinta sunt la fel de necesare omului. In ce fel il poate ajuta omul religios pe omul de stiinta? Cum traim intr-o lume a fricii, nelinistea lui Malraux, care reprosa stiintei ca se pune in slujba discriminarii si a distrugerii valorilor civilizatiei este explicabila si se pune intrebarea: stiinta este morala sau imorala? E drept, stiinta nu a reusit sa fundamenteze o morala, desi nu s-a renuntat la incercari. Se poate spune insa ca "religia poate ajuta omul de stiinta sa ramana un om moral, sa nu-si puna rezultatele in slujba imoralitatii, a violentei si terorismului". De ce Ortodoxia? Deoarece, crestinul ortodox are o relatie speciala cu lumea, el isi asuma Universul, se implica in cunoastere si este constient ca are nevoie si de altceva pentru a fi fericit. Raman insa deschise alte intrebari, pe care le-am putea sintetiza: "Omul de stiinta poate trai cu omul religios care crede ca Dumnezeu exista si il cauta in fiecare zi?


Binecuvantand lucrarile acestui congres, P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a vorbit despre necesitatea dialogului dintre stiinta si ortodoxie pentru crearea unui sentiment de comuniune intre stiinta, teologie si om, intre om si intreaga lume. De altfel, a amintit Prea Fericirea Sa, ortodoxia nu s-a opus stiintei si un exemplu stralucit este Sf. Vasile cel Mare (+ 379), admirator al culturii clasice si autor al "Discursului catre tineri despre folosirea literaturii grecesti". Am putea spune ca acest geniu si sfant intruchipeaza un model de a fi al crestinului ortodox, intr-o coerenta existentiala exemplara, de-am aminti doar ca este autorul unei opere teologice fundamentale (si din punctul de vedere al temei congresului am cita doar referatul biblic despre creatie), ca a pus bazele vietii monahale si a infiintat Vasiliadele, primele asezaminte de asistenta sociala.


Congresul a fost salutat, din partea Ministerului Culturii si Cultelor, de Doamna Delia Mucica, secretar general al ministerului, care a vorbit despre programele din acest domeniu, tinand seama de trecutul comunist al tarii noastre. Dialogul dintre stiinta si ortodoxie este deosebit de necesar pentru cunoasterea relatiei dintre ele si important pentru viitorul umanitatii. De aceea, un asemenea program ar putea fi permanentizat la noi in tara.


In alocutiunea sa, Domnul Charles L. Harper Jr., vicepresedinte al Fundatiei John Templeton, a prezentat programul acestei Fundatii, un fel de laborator de idei pentru a raspunde provocarilor lumii contemporane, despre care a scris pe larg si in cea mai recenta carte "Informatia spirituala: 100 de perspective pentru Stiinta si Religie". A urmat un interesant excurs teoretic despre puterea stiintei, pe larg ilustrat cu exemple mai mult din fizica, dar si din astronomie si biologie, sfarsit cu o dilema: rezultatele stiintei pot fi folosite in serviciul sau spre distrugerea umanitatii. Interesul Fundatiei pentru Romania se datoreaza experientei comuniste pe care a traversat-o tara noastra. Un motiv special il reprezinta scrierile lui Petre Tutea, (tradus in parte in limba engleza), care a elaborat o "antropologie a viitorului". In comunicarea "Teologia lui T.F.Torrance si viitorul stiintei si tehnologiei in crestinismul ortodox", Ch.L. Harper a subliniat ca aceasta tema ofera, deopotriva, provocari si oportunitati. Teologia ortodoxa a urmat doua cai complementare - a traditiei patristice si a mostenirii etnice care s-au perpetuat pana astazi, specific ce ar putea fi examinat teoretic si deschis spre practica.


Taina datatoare de sens

Este recunoscut ca stiinta secolului XX a facut o adevarata revolutie, devenind un important factor economic si social, si, impreuna cu tehnologia, are un rol decisiv in procesul globalizarii. S-a vorbit chiar de mai multe revolutii mentionand-se teoria relativitatii a lui Einstein, mecanica cuantica (care l-a facut pe Wheeler sa afirme ca "trebuie sa luam in serios conceptia conform careia observatorul este tot atat de important pentru crearea universului, cat este si universul pentru crearea observatorului"), studiul starilor de dezordine, la care se adauga stiinta si tehnologia informatiei. Intr-un fel, aceasta arie problematica si corelatiile cu ortodoxia, in special cu cunoasterea apofatica, s-a regasit in comunicarile sustinute in cadrul congresului. Dintre cele 35 de comunicari vom cita: "Catre o metodologie apofatica a dialogului dintre stiinta si teologie", de Basarab Nicolescu; "O reexaminare a conceptiei lui B. Pascal despre om, intre fizica moderna si Biblie", de Thierry Magnin; "Apofatismul, o interfata epistemologica in dialogul dintre stiinta si religie", de Adrian Lemeni, "Are stiinta o dimensiune spirituala", de acad. Solomon Marcus; "Catre o sinteza neopatristica a teologiei si stiintei", de Alexei Nesteruk; "Complexitatea functionala in biologie si religie", de Pauline Rudd; "stiinta si religia in Romana, un program pilot al Ortodoxiei", de Magdalena Stavinschi; "Modele ale realitatii ca surse de conflict", de Lazar Puhalo; "Spiritul uman in perspectiva teologiei si psihologiei, de IPS Teodosie, arhiepiscop al Tomisului; "Dialogismul lui Bakhtin, o punte intre inteligenta artificiala si teologia ortodoxa", de St. Tausan-Matu; "Credinciosul fata de evolutia din Univers", de Jean Kovalevsky. Ideea general acceptata este ca teologia ortodoxa poate sa constituie un nou temei pentru dialogul dintre stiinta si religie, cele mai multe referiri fiind la Sf. Maxim Marturisitorul. Sa precizam ca nu este vorba de acel "concordism", cautator al unui acord perfect intre stiinta si religie, considerat un real risc, nici de o noua forma de sincretism, si el pagubos. Accentul este pus pe recunoasterea competentelor teoretice si metodologice ale stiintei si religiei care pot face din relatia dintre ele una de imbogatire reciproca. Sf. Vasile cel Mare considera ca o definitie catafatica a lui Dumnezeu ar insemna o limitare a fiintei Lui. Pe de alta parte, misterul (taina) intalnit de oamenii de stiinta ramane un perpetuu subiect de reflectie si tocmai el este cel care da sens si cautarilor stiintifice. Rationalitatea si rationabilul fac loc tainei, Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni si atunci putem concepe timpul, cum scria Parintele Staniloae, ca "intervalul care dureaza intre chemarea lui Dumnezeu adresata iubirii noastre si raspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu; este timpul raspunsului omului".


L-am rugat pe acad. Virgil Candea sa ne vorbeasca despre semnificatia acestei manifestari: "Congresul a fost deosebit de important pentru ca au fost create premisele eliminarii unei nedreptati si unei mari confuzii intelectuale. Incompatibilitatea dintre religie si stiinta ramane o idee falsa, mostenita inca din Renastere, perpetuata de Iluminism, de materialismul asa-zis "stiintific" care mai persista in conceptiile moderne si, din pacate, in educatie. Accentul a fost pus in lucrarile Congresului pe Ortodoxie, adica pe spiritualitatea orientala, a Bisericii Rasaritului, pe un fundament elen, slav si romanesc perpetuata pana astazi. Ortodoxia a fost deschisa stiintei de la inceputurile ei. Marii fondatori ai gandirii teologice sistematice, Parintii Capadocieni, erau la curent cu gandirea stiintifica a veacului lor, al IV-lea. Ortodoxia nu a avut inchizitie si nu a condamnat savanti. Nu a existat, asadar, in gandirea Sfintilor Parinti o opozitie intre stiinta si religie, ci, dimpotriva, comunicare, dialog si cooperare. Congresul a incercat sa elimine o conceptie falsa si injusta, care franeaza dialogul intelectual din lumea contemporana si creeaza tabere artificiale intre oameni. Faptul ca noi gazduim aceasta dezbatere este important si pentru Biserica Romaneasca si nadajduim ca va aduce lumini noi in aceasta problema si orizonturi cat mai largi pentru viitor".


In aceasta perspectiva, credem ca ar fi folositoare conceperea si desfasurarea acestui fel de "dialog" nu doar ca o suita de monoloage, fie ele si armonios articulate, ci ca o dezbatere vie, prielnica unei comunicari catre o reala comuniune spirituala. Un posibil temei ar fi conceptia despre transdisciplinaritate elaborata de Basarab Nicolescu. Pasul urmator poate fi deschiderea spre practica vietii sociale, intr-o impreuna-lucrare spre implinire dupa cuvintele Sf. Ap. Pavel: "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc" si "Cunostinta insa semeteste, iar iubirea zideste".

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1858

Voteaza:

Perspectivele dialogului intre Stiinta si Ortodoxie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE