Apostolul Pavel, gura lui Hristos, ne-a lăsat o mare poruncă înţeleaptă şi mântuitoare binecuvântaţi şi nu blestemaţi Romani 12, 14. Adică, din gura noastră să nu iasă cuvinte amare, blesteme, jigniri care-l rănesc pe aproapele, pe fratele nostru, ci numai cuvinte de binecuvântare.
Grija pentru nevoile acestei vieti sa fie cu masura, pe cat este de trebuinta spre slujirea noastra. Acel singur lucru este cel de pret, fiind – dupa invatatura crestina – grija de a placea lui Dumnezeu, grija pentru mantuirea sufletului nostru nemuritor.
In războiul trupesc, doar întoarcerea spatelui îl salvează pe om. Adică, să fugim de închipuiri şi de gânduri atunci când apar. Să nu stai deloc de vorbă cu închipuirile, să nu te arăţi curios! Mare şi înfricoşătoare cursă este închipuirea
Prima venire a lui Hristos a fost fără zgomot şi smerită. Hristos a venit nu ca să judece lumea, ci ca să mântuiască lumea. El a venit ca să miluiască, să ierte şi să-l salveze pe om. Ne-a dat învăţăturile mântuitoare, ne-a lăsat poruncile, poveţele şi exemplul sfânt de urmat...
Din clipa în care Dulcele nostru Iisus a ridicat pe preacuraţii Săi umeri Crucea cea de viaţă făcătoare şi a fost ridicat pe ea, de atunci se continuă de către Ucenicii Săi ridicarea Crucii, suferind diferite necazuri şi încercări, prin care creştinul biruieşte iubirea de sine cea...
Doar lucrurile lui Dumnezeu ne călăuzesc spre viaţa veşnică. Toate lucrurile lumii acesteia sunt deşarte; iar cel ce iubeşte lumea se îndepărtează de Dumnezeu... Acolo unde poruncile lui Dumnezeu sunt păzite, lucrările întunericului sunt fugărite.