Zorica Latcu s-a nascut in ziua de 17 martie 1917, intr-o familie de crestini din Ardeal. In vremea Primului Razboi Mondial, pentru o vreme, familia Zoricai se va refugia in Ungaria. Primii ani de viata, tanara Zorica si i-a petrecut in localitatea Brasov. Mai apoi, intre anii 1936-1940, ea a urmat...
Zorica Laţcu este o persoană care cu versul ei, cu sensibilitatea ei artistică, cu trăirea ei autentic creştină, cu personalitatea ei a luminat jumătatea veacului trecut. între 1936-1940, Zorica Laţcu a studiat limbile clasice şi limba francez
Căsuţa mea de scânduri s-a aprins. Ardea în noapte. Focul a cuprins Şi tindă, şi odăi, şi coperiş. Voiam să plec din casă pe furiş, C-o legătură-n mână. N-am putut. În val de flăcări albe m-am zbătut
Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale Şi Ţi-aş cerşi iertare, dar nu ştiu cum să cer; Ci Tu pricepi cuvântul din mute osanale Şi tâlcul rugăciunii de lacrimi şi tăceri.
Inspre taramul celalalt, E loc inchis cu gard inalt; Dar am vazut, printre uluci, Atatea cruci, atatea cruci... Parea tot locul tintirim, Pazit cu zbor de Heruvim, Cu cruci de piatra, albe, mari, Cu cruci de brad si de stejar.
In drumul plin de sange si noroi, Ti-am auzit, Stapane, pasii moi. Ca raza coborata din senin, Pluteai usor, cu mladieri de crin. In jurul Tau, multime de norod, Te pangarea cu sange si cu glod.
Cartea de poezie creștină “Lumină Lină” se înscrie pe linia tradițională a poeziei de inspirație religioasă, psaltică și liturgică scrisă de Grigore Nazianz, Efrem Sirul, Romanos Melodul, Simion Noul Teolog, Teresa de Avila, Ioan al Crucii, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic...
Bucură-te, leagăn alb de iasomie, Către care-n roiuri fluturii coboară, Bucură-te, raza stelei din vecie, Şipot care curge lin cu apă vie, Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Dulcea mea Marie.