Gandul la moarte este pentru Sfintii Parinti un mijloc de imbunatatire a vietii. Prin acest gand, ei ne indeamna sa nu ne atasam de lucrurile pamantesti mai mult decat ne este necesar, sa nu cautam o afirmare a lor peste trebuinta
Gandul la moarte, nemurire imi este.
Gandul la moarte, nemurire imi este.
Moartea, de-o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavand-o in minte, moarte ii este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu.
Este sintagma ce a marcat basmele copilariei noastre, dorinta si nevoie a omului de pretutindeni. Pentru ca desi viata cu toate greutatile ei ne sperie uneori, gandul la moarte ne infricoseaza de-a binelea.
Batranetea este vazuta de cele mai multe persoane ca fiind doar o colectionara de boli si suferinte. Ea aduna si astfel de lucruri, dar nu se rezuma doar la ele. Pentru unii batranetea sta intr-o vesnica nemultumire - ca nu sunt tratati cum trebuie, ca familia nu le acorda suficient timp, etc, dar...
Ma gandesc la moarte. Dar nu ca un sinucigas. Nu o provoc, nu o invoc. Doar cum o intampin? Daca mor azi, as fi pregatit? M-am spovedit de mult? Ma trezeste la realitatea Spiritului. Gandul la moarte mentine trezvia. Ma gandesc la moarte ca la unire cu Hristos. Nemeritata. Dorita. Posibila...
Omul ar fi trebuit sa nu cunoasca moartea. El ar fi trebuit sa ramana in starea de nepacatosenie pana la intarirea definitiva in bine, pentru a avea parte direct de viata cea vesnica. Pentru ca Adam a pacatuit, insa, omul si-a atras moartea, iar gandul la moarte poarta in sine un fior ce nu poate...
Trei bătrâni au venit la avva Sisoe, auzind de el. Şi-i zice lui cel dintâi: Părinte, cum pot să mă mântuiesc de râul cel de foc?. Dar el nu i-a răspuns. Îi zice lui cel de-al doilea: Părinte, cum pot să mă mântuiesc de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit
Alegând o cale greşită a vieţii lăuntrice, întemeiată nu pe pocăinţa adevărată, ci pe o oarecare mândrie tainică şi pe alte patimi, de cele mai multe ori creştinul nu o poate schimba singur; această boală poate fi atât de adânc ascuns
Fericita Melania povestea ca un frate, care voia sa se lepede de lume, era impiedicat de propria lui mama, dar el nu si-a parasit dorinta si nu inceta sa-i faca suparare, zicand: vreau sa-mi mantuiesc sufletul. Neputand sa-l impiedice, in ciuda tuturor staruintelor, mama
Ce rău are moartea în sine? Oare pentru că te duce mai repede la port liniştit şi la acea viaţă tihnită? Căci, dacă nu te ucide vreun om, nu vine însăşi legea firii ca să desfacă trupul de suflet? Şi chiar dacă nu se întâmplă acum, va veni puţin mai pe urmă lucrul de care ne...
E adevărat că, după cum Sfântul Apostol Pavel spune, a trăi înseamnă Hristos şi a muri este un câştig. Tot atât de adevărat este că a muri nu înseamnă a fi lipsit de viaţă vremelnică, ci a fi înveşmântat în veşnicie. Dar mai e un aspect pus în lumină de Sfântul Apostol...
In amurgul unei liniştite seri de vară, stăteam îngândurat şi singur alături de mormântul prietenului meu. în ziua aceea se săvârşise pomenirea lui şi rudele acestuia au rămas un răstimp mai îndelungat la căpătâiul său.
Indemnul Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima il intalnim la mai multi Sfinti Parinti. Este o invitatie de a trai din plin ziua, de a fi permanent o prezenta. Sunt persoane care din cauza prea multor griji, nu mai reusesc sa se bucure de fiecare zi si astfel devin din ce in ce mai nefericite
Citind Vieţile Sfinţilor, ne minunăm de răbdarea mucenicilor, de nevoinţele preacuvioşilor - părinţi şi maici de tăria sfinţilor mărturisitori şi de năzuinţa tuturor celor plăcuţi lui Dumnezeu către viaţa cea veşnică, către lumea de dincolo. Cine i-a îndrumat, oare, pe ei c...
Există un proverb albanez care spune: „Dacă vrei să ştii ce fel de persoană a fost cineva, vezi modul în care a murit.” Sfinţii au repetat acelaşi lucru. Chiar dacă oamenii erau consideraţi a fi sfinţi încă în timpul vieţii lor, felul în care au stat în faţa morţii era o...
Citind Vieţile Sfinţilor, ne minunăm de răbdarea mucenicilor, de nevoinţele preacuvioşilor - părinţi şi maici de tăria sfinţilor mărturisitori şi de năzuinţa tuturor celor plăcuţi lui Dumnezeu către viaţa cea veşnică, către lumea de dincolo. Cine i-a îndrumat, oare, pe ei c...
După cum cugetarea precede orice cuvânt rostit, tot astfel amintirea de moarte şi rememorarea păcatelor preced suspinele şi plânsul. Această rânduială o urmăm şi în scrierea noastră. Amintirea de moarte înseamnă o moarte zilnică; amintirea de vremea ieşirii sufletului este suspin...
Aducerea-aminte de lucrurile cele de pe urmă Sfântul Maxim Mărturisitorul îndeamnă să adăstăm în cugetarea la moarte şi la sfârşitul lumii: Să potolim prin frica de Dumnezeu şi prin gândul la ameninţarea celor viitoare simţirile ce se mişcă şi lucrează în chip neînfrânat. In...