Cea mai mare trebuinţă este a şti să-ţi cârmuieşti limba cum se cuvine şi s-o înfrânezi. Pentru că oricine o lasă slobodă să vorbească de cele ce aduc plăcere simţurilor. Foarte adeseori multa vorbire vine din mândrie. Din aceasta părându-ni-se că ştim multe şi fiind mulţumi...
Spus-am în scurt întru cuvintele cele de mai nainte cum că foarte cu primejdie este a judeca (lucru care şi întru înşişi cei ce par buni se furişează!), iar mai vârtos din pricina limbii a fi judecat şi pedepsit.1 Iar acum pricina [acestei patimi] şi uşa prin carea intr