Nu indoiala reprezinta statura duhovniceasca constitutiva a lui Toma, pentru ca de indata ce are probele intalnirii cu Hristos inviat, nu ezita sa-L recunoasca cu un entuziasm ce ar putea fi caracterizat drept exploziv: Domnul meu si Dumnezeul meu!(Ioan 20, 28).
Intr-unul dintre imnurile sale, Biserica noastra numeste necredinta lui Toma ca fiind “buna”. Este de inteles ca oricine se poate intreba - exista necredinta buna sau rea? Pare sa existe, deoarece oamenii nu sunt buni sau rai la modul absolut. In omul care are o constiinta curata, o inima buna...