Mai citiţi-ne şi altă întâmplare, vă rugăm, spuse Iustina. Bine. Un bătrân era în Schit, ostenitor cu trupul, dar nu lua aminte cu cugetul. Deci s-a dus la avva Ioan ca să-l întrebe despre uitare. Şi, auzind de la dânsul cuvânt, s-a întors la chilia sa şi a uitat ce i-a zis avva...
O scânteie puternică am în suflet. Sclipeşte ca o lumânare într-o candelă aşezată în întuneric. Mă uit în propriile-mi palme şi parcă privesc în inimă. Mai este puţin până la sărbătorile Pascale, când voi simţi bucuria cea sfântă în familie.