Cuvantul SS Bartolomeu, Patriarhul ecumenic, la slujba de inmormantare a PF Patriarh Teoctist

Cuvantul SS Bartolomeu, Patriarhul ecumenic, la slujba de inmormantare a PF Patriarh Teoctist Mareste imaginea.


Inalt Prea Sfintia Voastra,
Inalt Prea Sfintite Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Loctiitor al Scaunului Patriarhal al Prea Sfintei Biserici Romane,
Prea iubiti frati arhierei intru Hristos,
Excelentele Voastre,
Parinti, frati si fii in Domnul,
Indurerat popor al lui Dumnezeu,
         
Adormirea intru Domnul a Patriarhului Teoctist, Prea Iubitul nostru frate in Hristos si impreuna-liturghisitor, arhipastor si parinte duhovnicesc al dumneavoastra, ne-a purtat pasii in Romania, tara prietena. Am venit aici ca sa aducem mangaierea si durerea pe care Sfanta Biserica Mare a lui Hristos, Biserica Mama, o incearca impreuna cu Biserica Ortodoxa din Romania, adica cu mitropolitii, arhiepiscopii si episcopii, preotii, diaconii, monahii, monahiile si poporul ei, numit cu Numele lui Hristos. Si aceasta cu atat mai mult cu cat relatii trainice au unit Biserica Mama si pe noi personal cu ierarhul Intaistatator plecat dintre noi, parintele dumneavoastra mult iubitor. Totodata, aceasta unitate cu

Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica Ortodoxiei, 2007' class='linking auto'>Biserica Ortodoxa Romana este intarita prin legaturile de nezdruncinat date de aceeasi credinta in Hristos, de aceeasi dragoste si viata in Acelasi Trup al Domnului.


Atunci cand ne aflam in fata mortii suntem cuprinsi de uimire gandind la taina pe care nu au putut sa o inteleaga si sa o dezlege nici filosofii, nici poetii si nici artistii, intrucat ea depaseste limitele ratiunii umane decazute. Tot asa se intampla si cu Mari Parinti ai Bisericii, ca Sfantul Ioan Damaschin care, atunci cand vorbeste de Taina Marii Treceri este cuprins de uimire si se minuneaza intrebandu-se: "Cum sufletul este rapit cu putere din trup? Cum legatura preafireasca dintre suflet si trup, prin voie dumnezeiasca, se desface, facand sa piara impreuna-fiintarea lor si buna lor intelegere din aceasta viata?" De aceea, el striga: "O, minune! Ce taina este aceasta ce s-a facut cu noi? Cum ne-am dat stricaciunii? Cum ne-am injugat cu moartea?"


Omul, fiinta de Dumnezeu zidita si facuta de Insasi mana lui Dumnezeu, nu a fost creat spre moarte! El a fost creat sa se bucure in rai impreuna cu toate fapturile Domnului si sa preaslaveasca pe Dumnezeu Cel in Prea Sfanta Treime laudat. Insa, primejdia pacatului, care pandea de aproape, a adus omului moartea, iar Dumnezeu a ingaduit aceasta "pentru ca raul sa nu ramana fara de moarte". Iar, Rastignirea si Invierea lui Hristos l-a readus pe om la frumusetea cea dintai si la bucuria dintru inceput, dandu-i posibilitatea sa lepede haina trupului stricaciunii, sa isi depaseasca conditia de fiinta muritoare si sa treaca peste moarte prin Inviere.


Astfel, aflandu-ne inaintea mortii, ca madulare ale Bisericii, adica ale Trupului Inviat al lui Hristos suntem incredintati ca exista trecere dincolo de aceasta taina care nu poate fi inteleasa cu puterea logicii umane decazute, dar care poate fi depasita prin credinta in Hristos Iisus. Mostenirea stricaciunii si conditia de muritor, adica moartea, poate fi depasita prin viata in Hristos traita in Biserica, in Trupul lui Hristos Cel Inviat. Cuvantul Sfantului Pavel, Apostolul Neamurilor graieste lamurit: "Acum, Hristos a inviat din morti fiind incepatura a celor adormiti" (I Corinteni 15, 20). De aceea, si taina mortii se traieste ca inviere a sufletului si trupului nostru intru Hristos Iisus si astfel cei care odinioara se numeau "morti" acum sunt numiti "intru Domnul adormiti". Cu adevarat, asa-zisa moarte este un somn adanc, iar somnul din viata de zi cu zi inseamna a muri cate putin. In acest duh, Sfantul Maxim Marturisitorul va da marturia: "Cred ca trecerea din viata de aici nu trebuie sa o numim moarte, ci izbavire de puterea mortii, despartire de stricaciune, izbavire din robie, linistire a tulburarii, incetare a razboiului nevazut, trecere a zbuciumului, alungare a intunericului, alinare a durerilor, amutire a bombanelilor necuviincioase, potolire a arsitei patimilor, stergere a rusinii, scapare de suferinta, pieire a pacatului si, intr-un cuvant, scapare de toate relele si necazurile".


Si acum, cand savarsim slujba de inmormantare a Patriarhului Romaniei Teoctist, fericitul intru adormire frate al nostru si adevarat parinte duhovnicesc al dumneavoastra, cu adanca durere pentru despartire si pentru faptul ca ne simtim ca niste orfani, dar cu bucurie, pentru ridicarea lui la Jertfelnicul cel mai presus de ceruri, unde "nu este durere, nici intristare, nici suspin", ne aducem aminte de cuvantul Sfantului Grigorie de Nyssa: "Sunt durerile nasterii, durerile mositului omului la o alta viata".


In fata trupului Patriarhului Teoctist ne indreptam privirile spre istoria recenta a Bisericii Romane, care a pasit pe drumul crucii si al invierii, al muceniciei si al bucuriei. Cu adevarat, viata fericitului intru adormire Patriarh Teoctist, fratele nostru, a constituit expresia concreta a vietii si inaintarii Bisericii Ortodoxe din Romania pe calea crucii si invierii.


Fericitul intru adormire frate Teoctist, care a trait aproape un veac si ale carui plete au albit slujind lui Hristos, si-a trait viata intocmai dupa cuvantul Apostolului, "in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi, in curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in iubire nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga, prin slava si necinste, prin defaimare si lauda, ca un amagitor si totusi iubitor de adevar, ca un necunoscut si totusi bine cunoscut, ca un muribund si totusi traind, ca un pedepsit, si totusi nu ucis" (cf. II Corinteni 6, 4 - 9). Prin toate acestea, patriarhul a ravnit la slava lui Dumnezeu si s-a jertfit sa aduca stralucire Bisericii Sale. Viata lui a cunoscut suisuri si coborasuri si a insemnat multe lupte grele si jertfire de sine.


L-am cunoscut pe fericitul intru adormire ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe din Romania plin de intelepciune, cu vasta experienta in chivernisirea treburilor bisericesti si cu simtire si cuget cu adevarat bisericesc! I-am cunoscut dragostea pentru buna-randuiala si podoaba Bisericii si respectul fata de randuielile canonice si institutiile bisericesti asa cum au fost ele asezate si binecuvantate de catre Sfintii nostri Parinti de Dumnezeu purtatori! I-am cunoscut cinstirea si respectul pe care-l acorda Bisericii Mame a Constantinopolului si iubirea in Hristos fata de persoana noastra. De asemenea, l-am cunoscut pe pururea pomenitul frate Patriarh cu sufletul plin de bucurie si nadejde, graind din prisosul inimii despre invierea Domnului si Inaltarea Lui la ceruri. L-am cunoscut si ca prea bun parinte si jertfelnic arhipastor, animat de dragoste sincera fata de toti membrii turmei sale fara nici o deosebire, cu toate ca in viata sa a trecut prin multe necazuri si nenumarate dureri. Pe langa acestea, l-am cunoscut in zile de bucurie si veselie duhovniceasca exprimand in cuvant bogat si bine alcatuit dragostea care ii covarsea inima.


De aceea, rugam pe Dumnezeu Cel Sfant si fara de moarte, Izvorul vietii noastre, sa odihneasca sufletul lui in locasurile dreptilor alaturi de pururea pomenitii Patriarhi ai Romaniei, inaintasii sai, si "dupa cum pe pamant l-a asezat liturghisitor in Biserica Sa, tot asa sa-l arate si la Jertfelnicul Sau Cel mai presus de ceruri". Cu acestea, ne rugam Domnului sa binevoiasca a trimite Dumnezeiescul Sau har peste prea iubita Biserica Ortodoxa din Romania, ca sa mearga inainte si sa se intareasca "in acelasi cuget si in aceeasi intelegere" (I Corinteni 1, 10), urmand traditiei bisericesti si modului de simtire si gandire al Bisericii.


In sfarsit, indreptandu-ne spre fericitul intru adormire Teoctist, fratele nostru preaiubit, il rugam, asa cum odinioara Sfantul Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul, inaintasul nostru, a strigat catre Sfantul Vasile cel Mare la inmormantarea sa: "De acolo, de sus, tu pe toti ne vezi, o intaistatator dumnezeiesc si sfant! Ghimpele dat noua in trup de la Dumnezeu pentru calauzirea si invatarea noastra sau sa-l scoti cu rugaciunile tale, sau sa ne ajuti sa-l suferim cu rabdare! Ajuta-ne ca in viata noastra sa implinim lucrul cel mai de folos!"


Vesnica sa-ti fie pomenirea mult dorite, prea cinstite si pururea pomenite frate in Hristos Teoctist, Patriarh al preaiubitei Biserici Ortodoxe Romane!

SS Bartolomeu,
Arhiepiscop al Constantinopolului - Noua Roma si patriarh ecumenic

 

 

 

.

03 August 2007

Vizualizari: 3935

Voteaza:

Cuvantul SS Bartolomeu, Patriarhul ecumenic, la slujba de inmormantare a PF Patriarh Teoctist 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE

Newsletter

Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro