(20 aprilie)
In calendarul tomitan, acest sfant era praznuit la 20 aprilie pentru „sfintenia si minunile sale” sa cum ne spune si Acta Sanctorum, ceea ce inseamna ca el s-a distins atat de mult prin credinta si fapte deosebite, incat a fost socotit demn de a fi inscris intre sfintii locali.

Despre nasterea lui nu avem date certe, dar se cunoaste cu certitudine ca si-a desfasurat activitatea la sfarsitul sec. al IV-lea si inceputul sec. al V-lea, fiind contemporan cu unii dintre Sfintii Parinti, cum ar fi Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de Nazianz. etc. Fer. Ieronim vorbeste elogios despre activitatea scriitoriceasca a acestui sfant, in cartea sa „De viris ilustribus”, de unde deducem ca la acea vreme era deja un om in floarea varstei.

Sozomen, istoricul bisericesc, spune despre Teotim ca era de neam scit, adica locuitor al Dobrogei, si ca acesta purta parul lung, semn ca el se ocupa cu „filosofia monastica” (deci cu viata monahala). Viata lui era modesta si cumpatata, iar virtutile si intelepciunea sa l-au facut cunoscut chiar si in randul barbarilor huni din regiunea Dunarii, care il socoteau pe Teotim „zeul romanilor”. Acesta a incercat sa-i castige pentru credinta crestina, aratandu-se ospitalier si facandu-le daruri. barbarii au crezut insa ca Teotim era bogat si de acea au planuit ca sa-l ia prizonier. In aceasta imprejurare se va arata darul facerii de minuni al Sfantului, caci bratul celui ce a voit sa arunce asupra Sfantului latul pregatit, a ramas intepenit in aer, fiind nevoie de rugaciunea Sfantului pentru a-l elibera pe barbar de intepenire.

Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti - imparati, episcopi, calugari, credinciosi si barbari - pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”

Sfantul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului in jurul anilor 380-395, dupa moartea inaintasului sau, episcopul Gherontie. In aceasta calitate. el a participat in anul 400 la un sinod local de la Constantinopol, sinod care a condamnat erezia lui Antoin al Efesului. Acest sinod fusese convocat de Sf. Ioan Hrisistom, cu care Teotim era in relatii de buna prietenie, deoarece in anul 399 Sf. Ioan va trimite misionari pentru crestinarea „scitilor nomazi de la Istru”, probabil la rugamintea Sf. Teotim. Dovada faptului ca Teotim se bucura, atat el cat si scaunul sau episcopal, de stima din partea celorlalti episcopi prezenti la acest sinod este si faptul ca in lista celor care semneaza documentele sinodului, el este mentionat pe primul loc.

In anul 403, Sf. Teotim va fi prezent iarasi in capitala Imperiului Bizantin, cu prilejul dezbaterilor asupra operei lui Origen. Acum, Sfantul Teotim il va apara pe Sf. Ioan Hrisostom in conflictul pe care acesta il avea cu Sf. Epifanie la Ciprului, pe baza scrierilor origeniste. Sf. Ioan avea o atitudine de rezerva fata de condamnarea scrierilor origeniste, iar Sf. Epifanie dorea condamnarea lui Origen ca eretic, dar de aici nu trebuie sa deducem ca si Sf. Ioan Hrisostom, si prietenul sau, Teotim, erau eretici origenisti. Este de presupus ca Teotim, ca si Sf. Ioan Hrisostom, au apreciat ceea ce a fost pozitiv in opera lui Origen.

Despre activitatea literara a Sf. Teotim nu cunoastem prea multe date. Istoricii timpului spun doar ca el a publicat in forma de dialog si fraze scurte (Fer. Ieronim) si ca a scris unele omilii la textele evanghelice (Sf. Ioan Damaschin, in opera Sfintele paralele, in care citeaza cateva din aceste texte omiletice). Din aceste precizari ne putem da seama insa ca gandirea Sf. Teotim era in consens cu gandirea marilor Parinti ai Bisericii veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii crestine”.

De aceea, o asemenea personalitate spirituala, stand pe scaunul episcopal de la Tomis, a dat acestuia stralucire si l-a impus in lumea crestina, ceea ce l-a facut si pe ierarhul locului vrednic de pretuire in ochii contemporanilor sai, crestini sau pagani.

• Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului
  Publicat in : Calendar ortodox