Demetru I cucereste tronul. Uneltirile marelui preot Alchim. Alianta dintre Nicanor si Iuda. Necredinta lui Nicanor; Iuda se ascunde. Nevinovatia si moartea lui Razis.

  • 1. Dupa trecerea a trei ani, lui Iuda si oamenilor sai le-a sosit vestea ca Demetru, fiul lui Seleuc, acostand in portul Tripoli cu ostire puternica si corabii,

  • 2. a pus stapanire pe tara, dupa ce i-a ucis pe Antioh si pe Lisias, tutorele acestuia.

  • 3. Iar un oarecare Alchim, care fusese mare preot si care de bunavoie se pangarise pe sine 1 in vremea razmeritei, intelegand ca pentru el nu mai era nici o putinta de scapare si ca de acum inainte nu va mai avea drum deschis catre sfantul jertfelnic,

  • 4. a venit la regele Demetru - cam prin anul o suta cincizeci si unu -, i-a daruit o coroana de aur si o ramura de finic si, pe deasupra, crengile de maslin care, dupa datina, se cuveneau daruite templului; si, in ziua aceea, si-a pastrat linistea.

  • 5. A aflat insa un prilej care sa-i sprijine nebunia: cand Demetru - care il poftise in sfat - l-a intrebat despre simtamintele si planurile Iudeilor, el a raspuns:

  • 6. "Aceia dintre Iudei care se cheama Asidei 2 si in fruntea carora se afla Iuda Macabeul, intretin starea de razboi si de razvratire si nu-i ingaduie regatului sa se bucure de liniste.

  • 7. E pricina pentru care eu, dupa ce am fost despuiat de cinstea mea stramoseasca - adica de dregatoria de mare preot -, iata ca ma aflu acum venit aici,

  • 8. mai intai din grija deschisa pe care o am pentru trebile regelui, si apoi pentru binele pe care li-l vreau concetatenilor mei; caci, prin nesabuinta celor pe care i-am pomenit, tot neamul nostru trece printr'o stare de saracie care nu e deloc mica.

  • 9. Asadar, tu, o, rege, cand vei fi luat la cunostinta toate aceste lucruri, ai grija de binele tarii noastre si de neamul nostru primejduit din toate partile, pe potriva binevoitoarei omenii pe care o ai fata de toti;

  • 10. caci, atata vreme cat Iuda se afla acolo, e peste putinta ca regatul sa se bucure de pace".

  • 11. Si daca el a vorbit asa, ceilalti prieteni ai regelui, care aveau simtaminte de dusmanie fata de Iuda, s'au grabit sa starneasca si mai mult mania lui Demetru.

  • 12. Acesta l-a ales de'ndata pe Nicanor - care devenise elefantarh 3 - l-a numit comandant al Iudeii si l-a asternut la drum
    1Mac 7:26

  • 13. cu porunca de a-l ucide pe Iuda, de a-i imprastia pe fartatii sai si de a-l aseza pe Alchim ca mare preot al maritului templu.
    1Mac 7:26

  • 14. Neamurile din Iudeea care fugisera din fata lui Iuda i s'au alaturat lui Nicanor cu gramada, crezand ca nefericirile si nenorocirile Iudeilor vor fi spre binele lor.

  • 15. Cand au aflat de apropierea lui Nicanor si de navala paganilor, Iudeii si-au presarat tarana pe cap si L-au chemat pe Cel care-Si asezase poporul pentru'ntotdeauna si Care intotdeauna i-a sprijinit, printr'o aratare, pe cei ce erau partea Lui 4.

  • 16. Apoi, la porunca mai-marelui lor, au plecat de'ndata de acolo si s'au incaierat cu dusmanii la satul Desau 5.

  • 17. Simon, fratele lui Iuda, incepuse batalia cu Nicanor, dar, zapacit deodata in fata dusmanilor, a suferit o usoara infrangere.

  • 18. In acest timp, Nicanor, auzind de vitejia lui Iuda si a oamenilor lui si de curajul cu care se bateau pentru patrie, s'a temut sa limpezeasca lucrurile prin sange.

  • 19. Asa ca i-a trimis pe Posidoniu, Teodot si Matatia sa le dea Iudeilor mana dreapta si s'o primeasca pe a lor.

  • 20. Dupa o amanuntita cercetare a acestor ganduri, comandantul le-a facut cunoscute ostirii si, cum se parea ca toti sunt intr'o vorba, intelegerile aveau drum deschis.

  • 21. S'a randuit ziua in care comandantii sa se intalneasca ei intre ei; cate un car inainta dintr'o parte si din alta; fusesera puse si scaune de cinste.

  • 22. Iuda isi asezase, in locuri potrivite, oameni inarmati, hotarati, de teama vreunei neasteptate viclenii din partea dusmanilor; dar ce si-au spus s'a terminat cu bine.

  • 23. Nicanor a ramas in Ierusalim, fara sa faca nimic in afara de cale; mai mult, a trimis acasa multimile care se adunasera cu gramada in preajma lui.

  • 24. Pe Iuda il avea intotdeauna alaturi de el, dovedind o deosebita aplecare a inimii fata de acest om.

  • 25. El l-a indemnat sa se insoare si sa aiba copii. Iuda s'a casatorit, a gustat linistea si s'a bucurat de viata.

  • 26. Iar Alchim, vazand cat de bine se aveau unul cu altul si facand rost de o copie de pe intelegerile pe care acestia le incheiasera, a venit la Demetru si i-a spus ca Nicanor avea planuri potrivnice fata de trebuintele regatului; caci acesta il numise ca urmas al sau tocmai pe Iuda, dusmanul regatului.

  • 27. Regele, scos din sarite si starnit de parile acestui nemernic, i-a scris lui Nicanor, spunandu-i ca aceste intelegeri i-au pricinuit o mare neplacere si i-a poruncit ca pe Macabeu sa-l trimita fara intarziere, in lanturi, la Antiohia.

  • 28. Cand aceste vesti au sosit la Nicanor, acesta a fost cuprins de mare mahnire: ii era peste mana sa strice intelegerile fara ca acest om sa fi gresit cu ceva.

  • 29. Dar, cum nu era cu putinta sa i se impotriveasca regelui, pandea un prilej bun ca sa faca treaba printr'o oarecare siretenie.

  • 30. De ceastalalta parte, Macabeul, bagand de seama ca Nicanor devenea mai rece fata de el si ca obisnuita sa intrare la el se facea tot mai anevoios, si intelegand ca aceasta raceala nu prevestea nimic bun, si-a adunat nu putini dintre oamenii sai si s'a ferit de Nicanor.

  • 31. Acesta a inteles ca fusese bine tras pe sfoara de catre omul acela; s'a dus la marele si sfantul templu la vremea cand preotii aduceau obisnuitele jertfe si le-a poruncit acestora sa i-l dea pe omul acela.

  • 32. Si, cum acestia spuneau, jurandu-se, ca nu stiu unde se afla cel cautat,

  • 33. el si-a intins mana dreapta spre templu si a facut acest juramant: "Daca nu mi-l dati pe Iuda pus in lanturi, voi rade de pe fata pamantului locul acesta inchinat lui Dumnezeu, voi darama jertfelnicul, si chiar pe locul acesta ii voi ridica lui Dionisos un templu plin de stralucire".
    1Mac 7:35

  • 34. Astfel vorbind, a plecat. Iar preotii, intinzandu-si mainile spre cer, cu aceste cuvinte L-au chemat pe Aparatorul dintotdeauna al neamului nostru:

  • 35. "O, Doamne, Tie, care n'ai nevoie de nimic, Tie Ti-a placut ca'n mijlocul nostru sa se afle un templu in care Tu locuiesti;

  • 36. acum, asadar, Doamne, Sfantul a toata sfintenia, in veci pazeste fara intinare aceasta Casa care de curand a fost curatita".

  • 37. Iar un oarecare Razis, unul din batranii Ierusalimului, a fost parat la Nicanor. Acesta era un om care-si iubea concetatenii, bucurandu-se de un nume foarte bun si care, pentru bunavointa sa, era numit Parinte al Iudeilor.

  • 38. In primele zile ale razmeritei - atunci cand acestia se impotriveau amestecului cu paganii - el fusese invinuit de iudaism si-si pusese in primejdie trupul si sufletul, cu toata vigoarea, intru apararea iudaismului.

  • 39. Nicanor, urmarind sa-si arate ura pe care o nutrea fata de Iudei, a trimis peste cinci sute de ostasi ca sa puna mana pe el,

  • 40. gandind ca prin poprirea acestui om va starni durerea Iudeilor.

  • 41. Dar cand ostasii erau cat pe-aci sa patrunda in turn si impingeau cu putere usa de la intrare, si cum se daduse porunca sa aduca foc si sa aprinda usile, acesta, impresurat din toate partile, si-a indreptat sabia impotriva luisi,

  • 42. vrand mai degraba sa moara decat sa cada in mainile nelegiuitilor si sa sufere ocari nevrednice de cinstita lui obarsie. 6

  • 43. Cum insa, din graba, lovitura lui de sabie nu nimerise locul care trebuia, si cum ostasii navaleau pe usa inlauntru, a alergat cu repeziciune pe creasta zidului si s'a aruncat, cu neinfricare, peste multime.

  • 44. Aceasta, dandu-se repede inapoi si facand un gol, el a cazut in mijlocul acelui gol.

  • 45. Inca sufland si arzand de ravna, s'a ridicat, cu sangele siroind din el, si, in pofida ranilor lui dureroase, a strabatut multimea alergand; apoi, in picioare pe o stanca rapoasa,

  • 46. avand tot sangele scurs din el, si-a smuls maruntaiele si, tinandu-le cu amandoua mainile, le-a aruncat peste multime, chemandu-L pe Stapanul vietii si al duhului si cerandu-I ca intr'o zi sa i le dea inapoi; si asa a murit.

Biblia Ortodoxa