Iuda Macabeul pedepseste Ioppe si Iamnia. Luptele din Galaad. Batalia de la Carnaim; intoarcerea pe la Efron si Schitopolis. Infrangerea lui Gorgias. Rugaciunea pentru cei morti.

  • 1. Dupa ce s'au facut aceste intelegeri, Lisias a venit la rege, in timp ce Iudeii se intorceau la lucrul campului.

  • 2. Dar printre comandantii de osti ai tinutului, Timotei 1 si Apoloniu 2, fiii lui Geneu, Ieronim si Demofon, si, pe langa acestia, Nicanor Cipriarhul 3 nu-i lasau pe Iudei sa aiba nici liniste, nici ragaz.

  • 3. In acest timp, locuitorii din Ioppe 4 au savarsit ingrozitoarea ticalosie de mai jos: I-au poftit pe Iudeii care traiau printre ei ca, impreuna cu femeile si copiii lor, sa se urce in barcile pe care le pregatisera, fara ca prin aceasta sa para ca ar avea de gand sa le faca ceva rau;

  • 4. in duhul unei hotarari de obste a cetatii, acestia au primit, ca niste oameni pasnici si netematori; dar, cand au inaintat in larg, au fost pravaliti in adanc, in numar de cel putin doua sute.

  • 5. Iuda, de indata ce a aflat de cruzimea savarsita asupra unor oameni din neamul sau, a adus-o la cunostinta alor sai

  • 6. si, dupa ce L-a chemat pe Domnul, Judecatorul cel Drept, a mers impotriva ucigasilor fratilor sai, a aprins portul in timpul noptii, a ars barcile si i-a spintecat pe cei ce fugisera in ele.

  • 7. Dar, cum orasul fusese inchis, a plecat, cu gandul de a se intoarce si de a nimici toata cetatea Ioppitilor.

  • 8. Afland insa ca cei din Iamnia 5 voiau sa faca si ei tot asa cu Iudeii care traiau acolo,

  • 9. i-a lovit in acelasi fel pe Iamniti, noaptea, si a dat foc portului, precum si vaselor, in asa masura incat licarul flacarilor se vedea pana la Ierusalim, cu toate ca departarea era de doua sute patruzeci de stadii.

  • 10. Iuda si ai sai, aflandu-se la o departare de noua stadii de la locul acela 6, in drumul pe care-l faceau impotriva lui Timotei, asupra lor s'au aruncat niste Arabi, in numar de cel putin cinci mii de pedestrasi si cinci sute de calareti.

  • 11. In crancena batalie care a avut loc, oamenii lui Iuda - datorita ajutorului lui Dumnezeu - au dobandit biruinta; infranti, nomazii i-au cerut lui Iuda sa le dea mana dreapta, fagaduind sa-i dea vite si sa fie in slujba lui pentru ceea ce ar mai datora.

  • 12. Iuda, gasind ca acestia ar putea intr'adevar sa fie de folos in multe treburi, s'a invoit sa faca pace cu ei, iar aceia, dupa ce i-au strans mana dreapta, s'au dus la corturile lor.

  • 13. El a mai lovit o cetate aparata de stavilare de pamant si inconjurata de ziduri, locuita de neamuri amestecate; se numea Caspin.

  • 14. Cei dinlauntru, bizuindu-se pe taria zidurilor si pe stransura de bucate, s'au aratat grosolani fata de Iuda si oamenii lui, batjocorindu-i si, mai mult, blasfemiind si aruncand vorbe care nu se spun.

  • 15. Iuda si oamenii sai, dupa ce L-au chemat pe marele Stapan al lumii, Cel care, fara berbeci 7 si fara masini de razboi, a surpat Ierihonul in vremea lui Iosua, s'au aruncat crancen asupra zidurilor.
    Ios 6:19

  • 16. Si, cucerind cetatea prin vrerea lui Dumnezeu, au facut acolo un nemaipomenit macel, pana intr'acolo incat un iaz din apropiere, care avea o largime de doua stadii, parea umplut cu valuri de sange.

  • 17. De acolo, mergand pana la o departare de sapte sute cincizeci de stadii, au ajuns in Haraca, la Iudeii ce se cheama Tubieni. 8

  • 18. Acolo insa nu l-au intalnit pe Timotei, care plecase din acele locuri fara sa fi facut vreo isprava, lasand insa intr'un anume loc o puternica oaste de paza.

  • 19. Dositei si Sosipatru, capitani in oastea Macabeului, s'au dus acolo si i-au ucis pe oamenii lasati de Timotei in cetatuie, peste zece mii la numar.

  • 20. La randul sau, Macabeul, dupa ce si-a randuit ostirea in cohorte, i-a numit pe cei ce aveau sa le fie in frunte si s'a avantat impotriva lui Timotei, care avea in preajma-i o suta douazeci de mii de pedestrasi si o mie cinci sute de calareti.

  • 21. Afland de apropierea lui Iuda, Timotei a trimis femeile, copiii si celelalte bunuri in locul numit Carnaim; caci locul acela era de necucerit si greu de atins, datorita faptului ca toate trecatorile erau stramte.

  • 22. De indata ce s'a ivit prima cohorta a lui Iuda, dusmanii au fost cuprinsi de spaima, pe langa frica pricinuita de aratarea Celui ce vede totul, si au luat-o la fuga care incotro, intr'o astfel de zapaceala, incat deseori erau raniti chiar de propriii lor tovarasi si strapunsi de varful propriilor lor sabii.

  • 23. Iuda i-a urmarit cu inversunare, spintecandu-i pe acei ticalosi si nimicind aproape treizeci de mii de oameni.

  • 24. Timotei insusi, cazut in mainile oamenilor lui Dositei si Sosipatru, le-a cerut cu multa siretenie sa-l lase sa plece sanatos si fara grija, pretinzand ca el ii avea in mana pe parintii si fratii multora dintre ei, asupra carora s'ar putea sa cada o nenorocire.

  • 25. Asa ca, dupa ce el s'a legat printr'o gramada de vorbe ca acelor oameni le va da drumul nevatamati, ei l-au eliberat ca sa-si scape fratii.

  • 26. Dupa aceea, Iuda a mers impotriva Carnaimului si a Atargateonului 9, unde a injunghiat douazeci de mii de oameni.

  • 27. Dupa fugarirea si nimicirea acestora, a mers si impotriva Efronului, cetate puternica, in care locuiau Lisias si o multime de neamuri felurite; tineri bine legati, randuiti in fata zidurilor, se luptau vitejeste; acolo se afla din belsug stransura de masini de razboi, precum si de lanci.
    1Mac 5:46

  • 28. Dupa ce L-au chemat pe Stapanul Care sfarma cu putere taria vrajmasilor, Iudeii au pus mana pe cetate si au doborat ca la douazeci si cinci de mii dintre cei care se aflau in ea.

  • 29. Plecand de acolo, s'au aruncat asupra cetatii Schitopolis, ca la sase sute de stadii departe de Ierusalim.

  • 30. Dar daca Iudeii asezati acolo au dat marturie despre bunavointa pe care Schitopolitanii o aveau fata de ei si despre purtarea lor omeneasca in vremuri de restriste,

  • 31. ei le-au multumit si i-au indemnat ca pe viitor sa se arate buni fata de neamul lor, dupa care au venit la Ierusalim, caci se apropia sarbatoarea Saptamanilor 10.

  • 32. Dupa sarbatoarea zisa Cincizecime 11 s'au indreptat impotriva lui Gorgias, comandantul Idumeii.

  • 33. Acesta le-a iesit inainte cu trei mii de pedestrasi si patru sute de calareti.

  • 34. Si s'a intamplat ca in timpul luptei au cazut cativa Iudei.

  • 35. Un oarecare Dositei 12, calaret de seama din ceata lui Bachenor, l-a prins pe Gorgias si, tinandu-l de cazaca 13, tragea de el cu vitejie, vrand sa-l prinda viu pe acest blestemat, dar un calaret trac s''a repezit asupra lui Dositei si i-a izbit umarul, iar Gorgias a fugit la Maresa.

  • 36. In acest timp, deoarece oamenii lui Esdris, care se bateau de multa vreme, erau sleiti de oboseala, Iuda L-a rugat pe Domnul sa Se arate de partea lor si sa-i calauzeasca in lupta.

  • 37. Apoi, cu glas inaltand strigatul de razboi si canturi in limba parintilor sai, s'a aruncat naprasnic asupra oamenilor lui Gorgias si i-a pus pe fuga.

  • 38. In fruntea ostirii sale, Iuda s'a dus in cetatea Adulam; si, cum a saptea zi a saptamanii sosise, s'au curatit dupa obicei si au petrecut acolo ziua de odihna.

  • 39. A doua zi, oamenii lui Iuda (asa cum o cerea trebuinta) s'au dus sa ridice trupurile celor ce cazusera, pentru ca, impreuna cu rudele acestora, sa le aseze in mormintele parintilor lor.

  • 40. Iata insa ca sub imbracamintea fiecarui mort au gasit obiecte inchinate idolilor din Iamnia, fapt de la care legea ii oprea pe Iudei, si'n ochii tuturor a devenit limpede pricina pentru care acesti oameni cazusera. 14
    Dt 7:25

  • 41. Atunci toti au binecuvantat randuiala Domnului, a dreptului Judecator, Care le descopera pe cele ascunse,

  • 42. si s'au asternut in rugaciuni, cerand ca pacatul savarsit sa fie pe de-a'ntregul sters. Viteazul Iuda a indemnat adunarea sa se pazeasca de pacat, de vreme ce vazusera acum, cu ochii lor, ce li se intamplase, din pricina pacatului, celor ce cazusera.

  • 43. Apoi, strangand de la oamenii sai - prin buna vrere - ca la doua mii de drahme de argint, le-a trimis la Ierusalim, pentru ca acolo sa fie adusa o jertfa pentru pacat; o foarte frumoasa si foarte placuta fapta, insuflata de gandul invierii!

  • 44. Ca daca el n'ar fi avut nadejdea ca cei ce cazusera vor invia, ar fi fost de prisos si de ras sa se roage pentru morti.

  • 45. In afara de aceasta, el era incredintat ca buna rasplata le este pusa deoparte celor ce au adormit in evlavie: frumos gand, si cucernic! Iata, asadar, de ce a adus el jertfa de ispasire pentru cei morti: pentru ca ei sa fie izbaviti de pacat. 15

Biblia Ortodoxa