Onia il paraste pe Simon la Seleuc. Iason si elenismul. Menelau, mare preot. Moartea lui Onia. Neoranduieli in Ierusalim. Menelau scapa datorita banilor.

  • 1. Sus-numitul Simon, care devenise parasul avutiilor si al patriei, l-a parat pe Onia, cum ca el a adus nenorocirea asupra lui Eliodor si a pus la cale tot raul;

  • 2. pe binefacatorul cetatii, pe ocrotitorul celor din neamul sau, pe ravnitorul legilor, el indraznea sa-l arate ca pe un tradator de tara!

  • 3. Ura a crescut pana intr'atat, incat si omoruri s'au facut de catre unul din oamenii de incredere ai lui Simon.

  • 4. Luand in socotinta primejdia acestei dusmanii, precum si faptul ca Apoloniu, fiul lui Menesteu, guvernatorul Celesiriei si al Feniciei, nu facea altceva decat sa sporeasca rautatea lui Simon,

  • 5. Onia s'a dus la rege, nu spre a fi paras al concetatenilor sai, ci avand in vedere binele obstesc al intregului popor si pe acela al fiecaruia in parte;

  • 6. aceasta, fiindca el vedea ca, daca regele nu va face nimic acolo, era peste putinta ca viata obsteasca sa-si regaseasca de acum inainte pacea si ca Simon sa puna capat nebuniei lui.

  • 7. Dar, dupa ce Seleuc a parasit aceasta viata si dupa ce Antioh, poreclit Epifan, i-a urmat la tron, Iason, fratele lui Onia, 1 a pus mana, prin inselaciune, pe dregatoria de mare preot,

  • 8. fagaduind regelui trei sute saizeci de talanti de argint, precum si optzeci de talanti de aur dintr'un alt izvor de venituri;

  • 9. pe deasupra, s''''a fagaduit cu inca o suta cincizeci, daca i se va ingadui ca el insusi sa infiinteze un gimnaziu 2 si un efebiu 3 si sa-i inscrie pe cei din Ierusalim drept cetateni ai Antiohiei 4.

  • 10. Si, dobandind ingaduinta regelui, a pus mana pe stapanire si de indata i-a trecut pe cei din neamul sau la felul de viata al Grecilor. 5

  • 11. Si a desfiintat inlesnirile pe care regii, din omenie, le dadusera Iudeilor datorita lui Ioan, tatal lui Eupolemiu - cel din fruntea soliei care dobandise prietenia si alianta Romanilor - si, aruncand la pamant asezamintele legiuite, a facut inceputul unor obiceiuri noi, oprite de Lege.

  • 12. Ca i-a facut placere sa intemeieze un gimnaziu chiar la poalele acropolei 6, unde i-a adus sub palarie 7 pe tinerii cei mai inzestrati.
    1Mac 1:11-14

  • 13. Asa prindea radacini, pe atunci, elenismul, si asa se petrecea slugarnicia fata de naravurile straine, prin murdaria fara margini a lui Iason, pagan nenorocit, si nicidecum mare preot;

  • 14. ca preotii nu mai aveau nici o ravna pentru slujba la altar, ci, dimpotriva, dispretuind templul si nemailuand in seama jertfele, se grabeau sa fie partasi, de cum se auzea discul 8, la intrecerile gimnaste oprite de lege 9,

  • 15. socotind vredniciile parintilor ca pe o nimica toata si luand slava Grecilor drept cea mai buna din toate.

  • 16. Faptul acesta insa avea sa le aduca mari necazuri: tocmai cei carora le ravneau felul de viata si cu care voiau sa se asemene pe de-a'ntregul, tocmai aceia le-au devenit dusmani si calai.

  • 17. Ca nu e lucru de nimic sa te porti paganeste impotriva legilor dumnezeiesti; de altfel, curgerea intamplarilor o va arata 10.

  • 18. Cand in Tir se tineau jocurile ce aveau loc la fiecare cinci ani 11, de fata fiind regele,

  • 19. nelegiuitul Iason a trimis, drept Antiohieni din Ierusalim, cativa soli care sa vada jocurile si care au adus trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Hercule; dar cei care le adusesera au cerut ca ele sa nu fie folosite pentru jertfa, caci nu se cuvenea, ci sa fie puse deoparte pentru alte cheltuieli.

  • 20. Astfel ca acesti bani, randuiti pentru jertfa lui Hercule de catre cel ce ii trimisese, datorita celor ce ii adusesera au ajuns sa fie folositi la facerea triremelor 12.

  • 21. Si daca Apoloniu, fiul lui Menesteu, a fost trimis in Egipt la incoronarea regelui [Ptomeleu] Filometor, Antioh a aflat ca acesta din urma i se arata potrivnic, ceea ce l-a facut sa se ingrijeasca de propria sa liniste; asa ca s'a dus la Ioppe, iar de acolo s'a dus la Ierusalim.

  • 22. Intampinat cu mare alai de catre Iason si de catre cetateni, a fost primit cu facle si cu strigate de salutare; dupa care a plecat, cu oastea lui, spre Fenicia.

  • 23. Iar dupa trei ani, Iason l-a trimis pe Menelau, fratele lui Simon - despre care s'a vorbit mai sus 13 - sa-i duca regelui bani si sa-i aminteasca de trebile grabnice.

  • 24. Dar acela, infatisandu-i-se regelui si vorbindu-i ca un om de mare vaza, a dobandit dregatoria de mare preot dand cu trei sute de talanti de argint mai mult decat Iason.

  • 25. Inarmat cu porunci regale, a venit, nimic aratand din ceea ce trebuia sa fie vrednicia de mare preot, ci, dimpotriva, patimile unui tiran crud si furiile unei fiare salbatice.

  • 26. Asa ca Iason, cel care il inlaturase pe propriul sau frate si care, la randul sau, a fost inlaturat de un altul, s'a vazut nevoit sa fuga in tara Amonitilor.

  • 27. Cat despre Menelau, acesta se folosea de putere, dar nu dadea nimic din banii fagaduiti regelui,

  • 28. in pofida plangerilor lui Sostrate, capetenia acropolei; caci acesta avea sarcina de a strange darile. Din aceasta pricina, amandoi au fost chemati la rege.

  • 29. Menelau l-a lasat pe fratele sau Lisimah sa-i tina locul in dregatoria de mare preot; iar Sostrate l-a lasat pe Crates, capetenia Cipriotilor 14.

  • 30. In timp ce se petreceau acestea, s'a intamplat ca locuitorii Tarsului si Malosului s'au rasculat, din pricina ca orasele lor ii fusesera date in dar Antiohidei, tiitoarea regelui.

  • 31. Asa ca regele a venit in mare graba sa linisteasca lucrurile, lasandu-l in locul sau pe Andronic, unul din marii sai dregatori.

  • 32. Atunci Menelau, gandind ca s'ar putea folosi de un prilej bun, a furat din templu niste obiecte de aur si i le-a daruit lui Andronic; pe altele a izbutit sa le vanda in Tir si in orasele din imprejurimi.

  • 33. Iar Onia, afland de aceasta fara nici o putinta de tagada, l-a invinuit, dar numai dupa ce se pusese la adapost intr'un loc de scapare, si anume la Dafne, langa Antiohia. 15

  • 34. Dar si Menelau, luandu-l pe Andronic deoparte, ii cerea cu staruinta acestuia sa-l ucida pe Onia. Andronic a venit sa-l afle pe Onia; folosind viclesugul, i-a intins mana dreapta, cu juraminte, si, in pofida banuielilor acestuia, l-a facut sa iasa din locul de scapare si de indata l-a ucis, fara sa ia in seama, catusi de putin, dreptatea.

  • 35. Din aceasta pricina, nu numai Iudeii, dar si multe din celelalte neamuri erau scarbite si tare nemultumite de uciderea nedreapta a acestui om.

  • 36. Cand regele s'a intors din tinutul Ciliciei, Iudeii din cetate au venit la el sa i se planga, avandu-i alaturi si pe Grecii care le impartaseau ura pentru nelegiuita ucidere a lui Onia.

  • 37. Cuprins de adanca intristare, lui Antioh i s'a facut mila si a plans pentru intelepciunea si pentru purtarea fara cusur a raposatului;

  • 38. apoi, arzand de furie, de indata l-a dezbracat pe Andronic de porfira, i-a sfasiat tunica si, dupa ce l-a purtat de-a lungul orasului, l-a trimis pe ucigas dincolo de lumea aceasta, chiar in locul unde el savarsise nelegiuirea asupra lui Onia; si astfel i-a adus Domnul pedeapsa de care era vrednic.

  • 39. De vreme ce numeroase furturi de cele sfinte fusesera facute in cetate de catre Lisimah, cu invoirea lui Menelau, si de vreme ce stirea se raspandise si'n afara, multimea poporului s'a adunat impotriva lui Lisimah, la vremea cand multe asemenea obiecte de aur fusesera duse in diferite parti.

  • 40. Si, cum multimile se ridicau, fierband de manie, Lisimah a inarmat ca la trei mii de oameni si a inceput, el, cel dintai, sa atace, sub comanda unui oarecare Auranus, om inaintat in varsta si, nu mai putin, in nebunie.

  • 41. Cand si-au dat seama de incercarea lui Lisimah, apucand unii pietre, altii maciuci, altii luand in pumni cenusa care le era la indemana, azvarleau totul, de-a valma, asupra oamenilor lui Lisimah,

  • 42. asa ca pe multi i-au ranit, pe unii i-au doborat, pe toti ceilalti i-au pus pe fuga, iar pe hotul de cele sfinte l-au ucis langa vistierie.

  • 43. Cu privire la aceste fapte, Menelau a fost dat in judecata.

  • 44. Cand regele a venit in Tir, cei trei oameni trimisi de catre sfatul batranilor l-au pus sub invinuire.

  • 45. Vazandu-se, de acum, pierdut, Menelau i-a fagaduit foarte multi bani lui Ptolemeu, fiul lui Dorimene, ca sa-l castige pe rege de partea lui.

  • 46. Asa ca Ptolemeu, luandu-l pe rege deoparte intr'o galerie - chipurile, sa se racoreasca -, l-a facut sa-si schimbe parerea;

  • 47. si astfel, pe capul tuturor rautatilor, pe Menelau, [regele] l-a scos nevinovat de invinuirile ce-i fusesera aduse, iar pe acei nenorociti - care, daca si-ar fi aparat pricina chiar in fata Scitilor, li s'ar fi dat drumul ca nevinovati - 16 el i-a osandit la moarte.

  • 48. Asa s'a facut ca aceia care luasera apararea cetatii, a poporului si a obiectelor sfinte, au suferit aceasta pedeapsa nedreapta.

  • 49. Pentru aceasta, chiar Tirienii insisi, sub semnul urii fata de acest omor, s'au ingrijit sa-i ingroape cu mare cinste.

  • 50. Cat despre Menelau, datorita lacomiei celor puternici, a ramas la putere, crescand in rautate si devenind marele vrajmas al concetatenilor sai.

Biblia Ortodoxa