Rugaciunea preotului Eleazar. Aratarea ingerilor aparatori. Fiarele se intorc asupra ostasilor. Inima regelui se schimba spre bine, Iudeii scapa de moarte.

  • 1. Iar Eleazar, preot de mare vaza in tara, care atinsese o varsta inaintata si a carui viata era impodobita cu virtuti, i-a oprit pe batranii din preajma sa sa strige spre Dumnezeu cel Sfant si s'a rugat astfel:

  • 2. "Imparate, Tu, Cel mare intru putere, Tu, Cel-Preainalt, Dumnezeu Atotputernic, Cel ce toata faptura o carmuiesti cu mila,

  • 3. cauta spre semintia lui Avraam, spre fiii lui Iacob cel sfintit, spre poporul mostenirii Tale celei sfinte, strain acum in tara straina, care piere pe nedrept, Parinte!

  • 4. Tu esti Cel ce l-ai nimicit pe Faraon, cel cu numeroasele lui care de lupta, atunci cand stapanul de atunci al aceluiasi Egipt s'a inaltat cu nelegiuita trufie si cu laudaroasa limba; atunci revarsandu-Ti razele milei Tale asupra neamului lui Israel, l-ai coplesit, pe el si oastea lui cea plina de semetie.
    Ies 14:28

  • 5. Cand Senaherib, crudul rege al Asirienilor, mandru de nenumaratele sale osti, cucerise cu sabia toata tara si se ridica impotriva sfintei cetati cu ocari greu de indurat, Tu, Doamne, l-ai prabusit, si'n fata multor neamuri Ti-ai aratat puterea.
    4Rg 19:35-37, 2Mac 8:19

  • 6. Cand cei trei fartati ce se aflau in Babilon si-au pus de bunavoie viata'n fata focului, numai pentru ca sa nu se'nchine la gaunosii idoli, Tu esti Cel ce ai trimis racoare rourata in cuptorul incins, iar focul l-ai aruncat asupra tuturor potrivnicilor lor.
    Dn 3:19, Dn 3:26

  • 7. Tu esti Cel ce, atunci cand Daniel, prin para nedreapta si invidie, a fost aruncat ca prada leilor din groapa, l-ai adus inapoi, nevatamat, la lumina.
    Dn 6:23

  • 8. Cand Iona, in adancul marii, tanjea dupa lumina in pantecele chitului, Tu, Parinte, ai cautat spre el si l-ai aratat nevatamat in ochii tuturor alor sai.
    Iona 2:1, Iona 2:11

  • 9. Si acum, Tu, Cel ce urasti neobrazarea, Tu, Cel imbelsugat in mila, Tu, aparatorul tuturor, arata-Te degrab celor din neamul lui Israel, care sunt batjocoriti de neamurile silnice, nelegiuite!

  • 10. Iar daca, in vremea instrainarii noastre, viata ni s'a intinat cu fapte nedrepte, scapa-ne din mana vrajmasilor nostri, si apoi nimiceste-ne Tu, Doamne, cu moartea pe care Tu o vei alege,

  • 11. ca nu cumva, la nimicirea celor iubiti ai Tai, gaunosii la cap sa le multumeasca gaunosilor lor idoli, zicand: - Nici macar Dumnezeul lor nu i-a scapat!

  • 12. Dar Tu, Cel ce ai putere nemarginita, Tu, Cel-Vesnic, priveste: ai mila de noi, cei amenintati sa ne pierdem viata, ca niste tradatori, de catre prosteasca neobrazare a unor nelegiuiti.

  • 13. Fa-i pe pagani sa tremure azi de spaima in fata puterii Tale nebiruite, Tu, Maritule, Cel ce ai puterea de a izbavi neamul lui Iacob!

  • 14. Tie Ti se roaga, cu lacrimi, toata multimea pruncilor, precum si parintii acestora.

  • 15. Vadit sa le fie tuturor paganilor ca Tu esti cu noi, Doamne, si ca nu Ti-ai intors fata dinspre noi; ca, precum ai zis ca nu-i vei uita pe ai Tai nici chiar in tara vrajmasilor lor, asa plineste-Ti cuvintele, Doamne!"

  • 16. La vremea cand Eleazar si-a sfarsit rugaciunea, regele a sosit la hipodrom impreuna cu salbaticiunile si cu tot valmasagul puterii lui.

  • 17. Cand Iudeii au vazut aceasta, au ridicat spre cer strigate atat de puternice, incat rasunau pana si vaile vecine; si plangere mare s'a facut in toata tabara.

  • 18. Atunci Preamaritul, Atotputernicul si Adevaratul Dumnezeu Si-a aratat sfanta Sa fata: a deschis portile cerului, de unde s'au pogorat doi ingeri cu infatisare menita sa inspaimante; toti ii vedeau, in afara de Iudei;

  • 19. si s'au oprit in fata ostirii dusmane, pe care au umplut-o de cumplita spaima si au ferecat-o in lanturi de nedezlegat.

  • 20. Un fior de gheata a trecut prin faptura regelui, iar duhul uitarii i-a spulberat aprinderea.

  • 21. [Cei doi ingeri] au intors salbaticiunile cu fata spre ostasii care le urmau, iar ele i-au calcat in picioare si i-au nimicit.

  • 22. Mania regelui s'a preschimbat in jale; a plans deasupra propriilor lui uneltiri.

  • 23. Ca daca a auzit strigatul si i-a vazut pe toti pe marginea nimicirii, cu lacrimi de manie si-a amenintat prietenii, zicand:

  • 24. "Rau ati carmuit; in cruzime i-ati intrecut pe tirani; iar impotriva mea, binefacatorul vostru, uneltiti sa fiu de'ndata lipsit de domnie si de viata, in taina punand la cale lucruri daunatoare regatului.

  • 25. Cine i-a adunat aici - fara nici un rost ridicandu-l pe fiecare de la casa lui - pe cei care, din credinciosie fata de noi, au tinut taria tarii?

  • 26. Cine i-a impins catre nedrepte pedepse pe cei care, inca de la inceput, au intrecut toate neamurile in bunavointa lor fata de noi si care adesea s'au aruncat in cele mai mari primejdii?

  • 27. Dezlegati, dezlegati legaturile nedrepte!; trimiteti-i in pace la casele lor si cereti-le iertare pentru ce li s'a facut pana acum!

  • 28. Eliberati-i pe fiii Atotputernicului, Viului Dumnezeu al cerului, cei care, din vremea stramosilor nostri pana'n vremea de acum, au facut ca trebile noastre sa cunoasca slavita si ne'ncetata propasire!"
    Lv 26:44, Dt 30:3

  • 29. Pe acestea le-a zis; iar ei, eliberati pe loc si scapati de moarte, L-au laudat pe Dumnezeu, sfantul lor Mantuitor.

  • 30. Apoi regele a plecat in cetate, a chemat la el pe vistiernicul veniturilor si i-a poruncit sa le dea Iudeilor vin cu tot ce mai trebuie pentru o praznuire de sapte zile. Asa a hotarat el, ca ei in veselie sa-si praznuiasca eliberarea chiar acolo, in locul unde crezusera ca vor pieri.

  • 31. Asa ca cei ce cu putin inainte erau dispretuiti si aproape de locasul mortilor - mai mult, cu un picior in groapa -, in locul unei morti crude si jalnice aveau parte acum de un ospat al mantuirii. Plini de bucurie, locul ce le fusese randuit pentru cadere si ingropare, pe acela si l-au impartit in asternuturi de ospat.

  • 32. Punand capat incordarii in care-i tinuse jalnica lor nenorocire, si-au readus in minte canturile din patria lor, in imnuri laudandu-L pe Dumnezeul Cel-Facator-de-Minuni, Mantuitorul lor. Orice vaiet, orice planset au fost lasate deoparte; in semn de senina bucurie, asa s'au prins la joc.

  • 33. Dar si regele, adunand o seama de oaspeti pentru acelasi prilej, cu mare cuviinta inalta neincetate multumiri pentru neasteptatul deznodamant.

  • 34. Iar cei care-i menisera sa moara si sa-i manance pasarile, care cu veselie ii inscrisesera in condici, racneau acum din toti bojocii, imbracati in rusine si cu focul indraznelii inabusit in ocara.

  • 35. Dar Iudeii, asa cum am spus-o, s'au prins la joc si petreceau cu veselie, multumiri si canturi.

  • 36. Si au luat hotararea obsteasca de a sarbatori, din neam in neam, amintirea acestor intamplari, atata vreme cat vor trai ei printre straini. Asa au randuit ei ca aceste zile sa fie zile de veselie, nu cu gandul la bautura sau la placeri, ci pentru ca Dumnezeu ii mantuise.

  • 37. Si i-au cerut regelui ingaduinta de a se duce acasa.

  • 38. Inscrierea lor se petrecuse intre a douazeci si cincea zi a lunii Pahon si a patra zi a lunii Epifi, adica timp de patruzeci de zile; iar zilele in care s'a urmarit nimicirea lor au fost trei, adica din a cincea pana in a saptea zi din luna Epifi;

  • 39. acesta a fost timpul in care Stapanul-a-toate Si-a aratat intru slava mila si i-a eliberat pe toti deodata, nevatamati.

  • 40. Timp de paisprezece zile s'au ospatat din ceea ce le daduse regele, dupa care au cerut sa plece.

  • 41. Regele i-a laudat si le-a dat la mana marinimoasa scrisoare de mai jos, catre mai-marii fiecarei cetati:

Biblia Ortodoxa