Biblia Ortodoxa

Comentariu

Traducem prin "Duca-se-pe-pustii” literalul apopompāios = "cel menit (facut, ales) sa fie alungat”. La randul sau, acesta il traduce pe ebraicul azazel, cuvant enigmatic, folosit de numai patru ori in cartile canonice ale Vechiului Testament: o data aici, de doua ori in v. 10 si o data in v. 26; Vulgata il reda prin emissarius = "cel trimis”. In absolut toate vechile traduceri ale Textului Ebraic (Septuaginta, Vulgata, Aquila, Symachus), echivalentul lui azazel e intemeiat pe ideea ca termenul e un determinativ al tapului (pe care s'a aruncat sortul): cel ce urmeaza sa fie alungat. Exegeti moderni ai Leviticului (printre care si Ion V. Georgescu) opineaza ca termenul Azazel desemneaza numele unui demon care locuieste in pustie (salasul diavolilor) si caruia tapul va trebui sa-i duca inapoi povara pacatelor pe care acela le-a inspirat. Obiectia ca o astfel de lectura ar sugera o conceptie dualista (Dumnezeu-Diavol), cu totul straina monoteismului iudaic, e amendata prin observatia ca tapul a fost mai intai adus "in fata Domnului” (v. 10) si ca, prin urmare, tapul destinat lui Azazel nu reprezinta o alternativa, ci o decizie a lui Dumnezeu, cu stirea si ingaduinta Caruia opereaza’n lume Satana (vezi cazul lui Iov, dar si Fc 3). Acesta deci ar fi primul text care dezvaluie existenta unei demonologii a Vechiului Testament.