l. Cand sfanta cetate cu toata pacea se locuia, si legile foarte bine se pazeau pentru evlavia lui Onia arhiereul si ura impotriva rautatii,
2. S-a intamplat ca insisi regii au cinstit locul acesta si templului i-au trimis daruri foarte bune,
3. Atat incat chiar si Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obste ale jertfelor.
4. Si un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile targului din cetate.
5. Si neputand birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era carmuitor in Cele-Siria si in Fenicia,
6. Si i-a spus cum ca vistieria sa din Ierusalim este plina de nenumarati bani, caci multimea banilor ce se aduna din biruri este nenumarata si fara legatura cu ce se cheltuieste la jertfe, si s-ar putea ca aceste comori sa vina sub puterea regelui.
7. Si intalnindu-se Apoloniu eu regele, l-a instiintat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemand pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis si i-a poruncit sa aduca banii mai sus pomeniti.
8. Si Eliodor indata a pornit la calatorie, insa dand veste ca merge in cetatile Cele-Siriei si ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.
9. Si dupa ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetatii, si a spus de instiintarea aceea, si i-a aratat pentru ce pricina a venit, si a intrebat de sunt adevarate acestea.
10. Iar arhiereul a aratat ca bogatiile sunt pentru vaduve si pentru saraci,
11. Iar o seama sunt si ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a facut para necredinciosul Simon; daca se scad toate aceste bogatii, toti banii sunt patru sute de talanti de argint si doua sute de aur.
12. Si cum ca strambatate se face celor care au incredintat lucrurile lor sfinteniei locului aceluia si templului Domnului, care in toata lumea se cinsteste pentru marirea si sfintenia lui. Aceea nicidecum nu poate sa fie.
13. Iar Eliodor, potrivit poruncilor imparatesti ce avea, a zis ca acelea in vistieria domneasca trebuie sa fie duse.
14. Dar intr-o zi, cand el s-a dus sa vada cu de-amanuntul vistieria templului, s-a facut mare zarva in toata cetatea.
15. Preotii imbracati cu vesmintele cele sfintite, cazand inaintea altarului, chemau din cer pe Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca sa pazeasca intregi banii celor care ii incredintasera acolo.
16. Si oricine vedea fata arhiereului nu putea sa nu se mahneasca adanc in inima lui, ca vederea lui si schimbarea fetei arata necazul cel dinauntru al sufletului lui.
17. Ca se revarsase peste omul acela oarecare temere si groaza a trupului, din care cei care vedeau cunosteau durerea din inima lui.
18. Iar altii din case alergau cu gramada spre rugaciunea obsteasca, ca sa nu ajunga locul cel sfant spre defaimare.
19. Si femeile, incinse pe sub sani cu saci de pocainta, umpleau caile, iar fecioarele, care erau inchise in casa, unele alergau la porti, unele la ziduri si altele se plecau pe ferestre.
20. Si toate cu mainile ridicate spre cer se rugau.
21. Si era jalnica privire, cum cadea multimea amestecata si, in necaz mare fiind arhiereul, astepta ce avea sa fie.
22. Acestia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogatiile incredintate intregi si cu toata siguranta, sa se pazeasca pentru cei care le-au incredintat.
23. Iar Eliodor vrand sa indeplineasca porunca, fiind cu ostasii la vistierie,
24. Domnul parintilor si Stapanul a toata puterea a facut o minunata aratare, incat toti cei ce indraznisera sa vina, spaimantandu-se de puterea lui Dumnezeu, au lesinat si s-au infricosat.
25. Ca li s-a aratat un cal care avea pe el un calaret groaznic si era impodobit cu foarte frumos acoperamant si, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care sedea pe cal se vedea avand arme de aur.
26. Si inca alti doi tineri s-au aratat inaintea lui, puternici foarte, stralucind de marire si cu imbracaminte luminoasa, care, stand de amandoua partile, neincetat il bateau cu multe lovituri, coplesindu-l.
27. Si fara de veste, cazand Eliodor pe pamant si cu mult intuneric impresurandu-se, l-au apucat si l-au pus intr-o lectica.
28. Pe cel care cu putin mai inainte cu multi alergatori si ostasi a intrat in mai sus-aratata vistierie, l-au dus, neputand avea nici un ajutor de la arme.
29. Aievea cunoscand puterea lui Dumnezeu, si Dumnezeu lucrand asa, acela zacea mut si lipsit de toata nadejdea de mantuire.
30. Iar aceia binecuvantau pe Domnul, Cel care a marit locul Sau si templul Sau, care cu putin mai inainte fusese plin de frica si de tulburare iar cand S-a aratat Domnul Atottiitorul, s-a umplut de veselie si de bucurie.
31. Si unii dintr-ai lui Eliodor curand s-au rugat lui Onia ca sa cheme pe Cel Preainalt si sa daruiasca viata celui care zacea in ghearele mortii.
32. Atunci, temandu-se arhiereul ca nu cumva sa socoteasca regele ca Iudeii au facut ceva viclesug asupra lui Eliodor, a adus jertfa pentru izbavirea omului.
33. Si dupa ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarasi s-au aratat lui Eliodor cu aceleasi haine imbracati si, stand, au zis: "Multa multumire sa aduci lui Onia arhiereul ca pentru el ti-a daruit Domnul viata.
34. Iar tu din cer fiind batut, spune la toti puterea cea prea mare a lui Dumnezeu". Si dupa ce au zis acestea, s-au facut nevazuti.
35. Iar Eliodor aducand jertfa Domnului si fagaduinte foarte mari facand Celui care i-a daruit viata, si multumind lui Onia, s-a intors la rege,
36. Marturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a vazut.
37. Si regele, intreband pe Eliodor cine ar fi vrednic, care sa se mai trimita odata in Ierusalim, el a raspuns:
38. "De ai pe cineva vrajmas sau panditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo si batut il vei primi, chiar de va scapa; pentru ca in locul acela este cu adevarat puterea lui Dumnezeu.
39. Ca Cel care locuieste in cer este privitor si ajutator locului aceluia, si pe cei care vin ca sa faca rau, ii bate si ii pierde".
40. Si asa s-a intamplat cu Eliodor si cu paza vistieriei.
.