l. Iar Elisei a zis: "Ascultati cuvantul Domnului! Asa zice Domnul: Maine, pe vremea aceasta, in poarta Samariei o masura de faina din cea mai buna va fi un siclu si doua masuri de orz tot un siclu".
2. Slujbasul de al carui brat se sprijinea regele a raspuns: "Chiar daca Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei a zis: "Iata asa ai sa vezi cu ochii tai, dar tu nu vei manca din acelea!"
3. In vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leprosi si ziceau unul catre altul: "Ce sedem noi aici si asteptam moartea?
4. De ne vom hotari sa ne ducem in cetate, in cetate e foamete si vom muri acolo; iar daca vom sedea aici, tot vom muri. Sa ne ducem mai bine in tabara Sirienilor! De ne vor lasa cu viata, vom trai, de nu, vom muri".
5. Si s-au sculat ei in amurg, ca sa se duca in tabara Sirienilor. Dar cand au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
6. Caci Domnul facuse in tabara Sirienilor sa se auda zgomot de care si nechezat de cai si zgomot de ostire mare. Si au zis ei unul catre altul: "De buna seama, regele lui. Israel a tocmit sa vina impotriva noastra pe regii Heteilor si ai Egiptului".
7. Si s-au sculat si au fugit in amurg si si-au lasat corturile, caii, asinii lor si toata tabara cum era si au fugit, ca sa-si scape viata.
8. Ajungand deci leprosii aceia la marginea taberei, au intrat intr-un cort si au mancat si au baut si au luat de acolo argint si aur si haine si s-au dus de le-au ascuns. Si s-au mai dus si in alt cort si au luat si de acolo si au ascuns.
9. Apoi au zis unul catre altul: "Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste buna. Daca intarziem si asteptam lumina zilei atunci vina va cadea asupra noastra. Hai deci sa vestim casa regelui!"
10. Si au venit ei si au strigat pe portarii cetatii si le-au povestit, zicand: "Noi am fost in tabara Sirienilor si iata acolo nu se vedea nimeni si nu se auzea nimic, ci numai cai legati si corturi cum trebuie sa fie".
11. Si portarii au strigat si au dat de veste la casa regelui.
12. Si s-a sculat regele noaptea si a zis slugilor sale: "Am sa va spun ce fac Sirie cu noi: Ei stiu ca noi suferim de foame si au iesit din tabara si s-au ascuns in camp, cugetand asa: Cand vor iesi ei din cetate, ii vom prinde vii si vom navali in cetate".
13. Dar unul din cei ce slujeau inaintea lui a raspuns si a zis: "Sa se ia cei cinci cai ramasi care mai sunt in cetate (din toata tabara lui Israel numai atata mai ramasese; cealalta tabara a lui Israel pierise toata) si sa trimitem oameni sa vada".
14. Au luat deci doua perechi de cai inhamati la carute si a trimis regele pe urma ostirii siriene, zicand: "Duceti-va si vedeti!"
15. Si s-au dus dupa ei pana la Iordan si iata tot drumul era semanat cu haine si cu lucruri aruncate de Sirieni in graba lor. si s-au intors trimisii si au spus regelui.
16. Atunci a iesit poporul si a pradat tabara siriana si a fost masura de faina din cea mai buna un siclu si doua masuri de orz un siclu, dupa cuvantul Domnului.
17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mana caruia se sprijinea si l-a randuit de paza la poarta cetatii; acesta a fost calcat in picioare de popor si a murit la poarta, cum zisese omul lui Dumnezeu cand venise trimisul regelui la el;
18. Pentru ca atunci cand omul lui Dumnezeu a spus regelui asa: "Maine pe vremea aceasta in poarta Samariei doua masuri de orz vor fi un siclu si o masura de faina din cea mai buna va fi tot un siclu",
19. Atunci acest slujitor a raspuns omului lui Dumnezeu si a zis: "Chiar daca Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei i-a zis: "Vei vedea-o cu ochii tai, dar nu vei manca din ea!"
20. Si asa s-a intamplat cu el: l-a calcat poporul in poarta si a murit.
.