Regele poruncind lui Ermon sa inarmeze elefanti in ziua urmatoare, ca sa omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, si a trecut ceasul, si prin rugaciune i-a izbavit de moarte.

l. Atunci regele, chemand pe Ermon, care purta grija de elefanti si umplandu-se de grea iutime si de manie si neinduplecandu-se in nici un chip,
2. A poruncit ca, spre ziua cea urmatoare, cu tamaie de ajuns si cu vin mult neamestecat sa adape pe toti elefantii - care erau de toti cinci sute - si dupa ce se vor salbatici de acea bautura multa, sa-i slobozeasca asupra Iudeilor ca sa-i omoare.
3. Si dupa ce a poruncit el acestea, s-a intors la ospat, adunand pe cei mai mari dintre prieteni si din ostire, care erau cei mai inversunati impotriva Iudeilor.

4. Iar Ermon, cel mai mare peste elefanti, a indeplinit dupa cuviinta cele ce i s-au poruncit.
5. Si slujitorii cei randuiti la aceasta, decuseara iesind, au legat mainile nenorocitilor Iudei si alte mestesuguri au facut toata noaptea imprejurul lor, socotind ca va pieri deodata cu totul neamul acela.
6. Iar Iudeii, care se vedeau lipsiti de tot acoperamantul intre pagani din cauza greutatii legaturilor, care de toate partile ii cuprinsese,
7. Catre Domnul cel Atottiitor, Cel Care stapaneste toata puterea, catre Dumnezeu si Parintele cel milostiv al lor, toti cu lacrimi neincetate au strigat, rugandu-se,
8. Ca sa zadarniceasca planul cel nelegiuit si cu marire aratata sa-i izbaveasca de moartea care era gata la picioarele lor.
9. Si rugaciunea acestora neincetat se suia la cer.
10. Iar Ermon, dupa ce pe cumplitii elefanti, adapandu-i, i-a umplut de vin mult si i-a saturat de tamaie, a venit de dimineata a doua zi la curte, ca sa spuna regelui acestea.
11. Insa Cel care daruieste tuturor carora voieste acest lucru bun, facut de la inceput si pentru noapte si pentru zi, adica somnul, a trimis regelui un somn prelungit,
12. Incat prin purtarea de grija a Domnului, fiind cuprins cu prea dulce si adanc somn, tot planul lui cel nelegiuit a fost rasturnat in intregime si pentru hotararea lui cea neschimbata a fost groaznic inselat.
13. Iar Iudeii scapand de ceasul care mai inainte era insemnat, pe Dumnezeu cel Sfant al lor L-au laudat si iarasi s-au rugat Celui care S-a impacat cu ei, ca sa arate taria mainii Sale celei puternice asupra neamurilor trufase.
14. Si fiind ceasul aproape zece si jumatate, crainicul regesc, vazand ca cei chemati la masa s-au strans, s-a dus la rege ca sa-l trezeasca.
15. Si abia desteptandu-l, i-a spus ca vremea ospatului aproape a trecut si i-a mai dat de stire si despre ceea ce se facuse.
16. Si acestea ascultandu-le regele, s-a intors la ospat si a poruncit celor ce venisera la ospat sa sada in preajma lui.
17. Si dupa ce s-a facut aceasta, i-a indemnat sa fie voiosi si sa se desfateze, ca aceasta este partea cea mai de cinste a ospatului.
18. Iar inmultind vorba, regele a chemat pe Ermon si cu amara infricosare l-a intrebat pentru ce pricina au fost lasati Iudeii sa fie vii astazi?
19. Iar el a spus ca in noaptea trecuta a implinit ce i s-a poruncit. Si au marturisit si prietenii lui.
20. Iar regele, avand cruzime mai grea decat Falaris, a zis: Pentru somnul de astazi, sa-i lasam; iar tu, fara intarziere, pe maine sa pregatesti la fel elefantii spre pieirea necuviosilor Iudei.
21. Acestea zicand regele, toti cei ce erau aici au incuviintat cu lingusire si veseli s-au dus fiecare in casa sa,
22. Unde in acea noapte nu atata au dormit, cat s-au chibzuit sa faca tot felul de batjocura impotriva celor care pareau uitati de Dumnezeu.
23. Si cand canta cocosul de dimineata, Ermon, inarmand elefantii, i-a adus la curtea cea mare unde se faceau jertfe;
24. Multimea din cetate s-a adunat sa vada acea priveliste ticaloasa, asteptand cu nerabdare dimineata,
25. Iar Iudeii, neincetat tragandu-si sufletul, cu rugaciune, cu multe lacrimi si cu cantari jalnice, cu mainile intinse la cer, se rugau prea marelui Dumnezeu, ca iarasi degraba sa le ajute.
26. Si cand inca razele soarelui nu se revarsasera - regele primind prietenia venit Ermon si l-a chemat sa iasa, spunandu-i ca ceea ce a poftit este gata.
27. Iar el auzind si ingrozindu-se de acea neobisnuita imbulzeala de popor, fiind cuprins de o desavarsita uitare, a intrebat pentru ce a facut el aceasta cu atata sarguinta.
28. Iar aceasta era lucrarea lui Dumnezeu atotstapanitorul, care a facut ca mintea lui sa-si uite de cele ce mai inainte a gandit sa faca.
29. Ermon si prietenii toti i-au spus: elefantii si oastea, o, rege, sunt gata din porunca ta.
30. Iar el umplandu-se de grea manie pentru aceste cuvinte - pentru ca cu purtarea de grija a lui Dumnezeu i se risipise tot gandul cel despre acestea - si cautand groaznic catre eu, a zis:
31. "De ar fi parintii tai aici sau fii fiilor, acestia ar fi gata de mancare fiarelor salbatice, incat s-ar satura din trupurile lor in locul nevinovatilor Iudei, care, mie si parintilor mei, intreaga si nemutata credinta au aratat.
32. Si de ce nu m-as gandi la dragostea de a fi crescut impreuna si la slujba ta, iti ridicam viata pentru acestea".
33. Atunci Ermon de naprazna s-a umplut de covarsitoare frica, si cu vederea si cu fata s-a speriat.
34. Iar prietenii s-au furisat trist unul cate unul si pe cei adunati i-a slobozit pe fiecare la lucrul sau.
35. Iar Iudeii, auzind de purtarea regelui, au laudat pe luminatul Dumnezeu, Domnul si imparatul imparatilor, ca unii care au dobandit de la el acest ajutor.
36. Dupa aceea, iarasi facand regele ospat si indemnand pe oaspeti sa fie cu voie buna,
37. A chemat pe Ermon si cu infricosare i-a zis: "De cate ori trebuie sa-ti poruncesc un lucru, netrebnicule?
38. Si acum inarmeaza elefantii pe maine sa piarda pe iudei".
39. Iar rudeniile care sedeau impreuna cu el, mirandu-se de acest nestatator gand, au zis acestea:
40. "Doamne! Pana cand ca pe niste dobitoace necuvantatoare ne vei ispiti, acum a treia oara poruncind sa-i piarda si apoi cand va sa faca, schimbandu-ti gandul, iarasi strici cele ce ai poruncit?
41. De aceea cetatea aceasta se tulbura asteptand, ca de multe ori s-au adunat si acum este primejdie sa nu se lase tarata spre tulburari".
42. Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotinta si de schimbarile sufletului, care s-au facut in el din pricina Iudeilor, nebagand nici o seama, cu juramant spurcat s-a jurat cum ca el, fara de nici o zabava, ii va trimite la iad pe acestia, aruncandu-i la genunchii si la picioarele fiarelor.
43. Dupa aceea porni-va razboi impotriva Iudeii, ca sa o faca tot una cu pamantul, cu foc si cu sabie degrab sa o bata si templul lor cel necalcat de el, cu foc sa-l arda curand, si pentru cei ce aduc acolo jertfe, pustietate sa devina pentru toata vremea.
44. Atunci, bucurosi ducandu-se prietenii si rudeniile, cu credinta randuiau ostirile gata de paza in locurile cele mai potrivite ale cetatii.
45. Iar cel mai mare peste elefanti a adus fiarele la patima nebuna - ca sa zicem asa - cu bauturi foarte mirositoare si cu vin netamaiat, groaznic pregatindu-le.
46. Drept aceea, catre luminarea de ziua, cand era cetatea plina de nenumarata multime care se indrepta spre locul de alergare al cailor, el a intrat in palat ca sa pofteasca pe rege la privelistea care fusese pregatita.
47. Si el umplandu-si mintea sa cea pagana de manie grea, cu toata greutatea impreuna cu fiarele s-a pornit, dorind sa vada cu inima tare si cu ochii sai jalnica si ticaloasa pieire a celor mai inainte insemnati.
48. Iar cand au vazut Iudeii pe la poarta praful elefantilor care ieseau si al ostirii celei inarmate, care venea pe urma, si al picioarelor multimii si au auzit larma cea cu groaznic sunet,
49. Socotind ca aceea este clipa cea mai de pe urma a vietii si sfarsitul chinuitei asteptari, spre jale si plangere intorcandu-se, se sarutau unul pe altul si, imbratisandu-se, cadeau pe grumajii rudelor, parintii peste fii si maicile peste fiice, si unele avand la sani pruncii de curand nascuti, ii aplecau sa suga laptele cel de pe urma.
50. Si aducandu-si aminte si de ajutorintele cele de mai inainte, care li s-au facut din cer, toti odata cazand cu fata la pamant si pe prunci luandu-i de la sani,
51.
Au strigat cu glas foarte mare, rugandu-se Celui Atotputernic, ca, cu aratarea sa se milostiveasca spre ei, cei ce sunt acum la portile pieirii.
.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 186

Voteaza:

Regele poruncind lui Ermon sa inarmeze elefanti in ziua urmatoare, ca sa omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, si a trecut ceasul, si prin rugaciune i-a izbavit de moarte. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE