2. Omului caruia Dumnezeu i-a dat averi si bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseste nimic din ceea ce ar putea sa doreasca, Dumnezeu nu-i îngaduie însa sa se bucure de ele, ci un strain le va mânca. Iata o desertaciune si un rau nespus de mare!
3. Daca un om ar fi sa aiba o suta de fii si sa traiasca multi ani si numeroase sa fie zilele anilor sai, daca nu s-a saturat sufletul lui de bine si el nu are loc de îngropare zic: "Chiar si fatul lepadat e mai fericit decât el!"
4.
5. Nici n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele, si fatul lepadat a avut mai multa odihna decât omul acesta.
6. Si daca ar fi trait de doua ori câte o mie de ani si nu s-a bucurat de fericire, oare nu toii se duc în acelasi loc?
7. Toata munca omului este pentru gura lui si cu toate acestea pofta lui nu e astâmparata.
8. Caci ce are înteleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are saracul care stie sa se poarte înaintea celor vii?
9. Mai bine sa te uiti cu ochii decât sa pribegesti cu dorinta. Si aceasta este desertaciune si vinare de vânt!
10. La tot ce îsi ia fiinta i s-a hotarât numele de mai înainte; se stie ce va fi omul; el nu poate sa intre în pricina cu cel ce este mai tare decât el.
11. Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multa desertaciune. Ce folos trage omul?
12. Caci cine stie ce este de folos pentru om în viata, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Si cine va spune mai dinainte omului ce va fi dupa el sub soare?
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.