1. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intra la Faraon si-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca!
2. Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul Meu, ci-l vei mai tine,
3. Iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare.
4. Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israelitilor si vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una".
5. Si a pus Domnul soroc si a zis: "Maine va face Domnul aceasta în tara aceasta!"
6. Si a doua zi a facut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.
7. Atunci a trimis Faraon sa afle si iata din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învartosat si nu a lasat poporul sa se duca.
8. Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: "Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon si a slujitorilor lui.
9. Si se va starni pulbere în tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare în toata tara Egiptului".
10. Deci, au luat ei cenusa din cuptor, au mers înaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au facut bube cu puroi pe oameni si pe vite;
11. Si magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si în tot Egiptul.
12. Dar Domnul a învartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.
13. Zis-a Domnul catre Moise: "Sa te scoli maine de dimineata, sa te înfatisezi lui Faraon si sa-i zici: Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca,
14. Fiindca de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele împotriva ta, a slugilor tale si a poporului tau, ca sa vezi ca nu este altul asemenea Mie în tot pamantul.
15. De Mi-as fi întins mana si te-as fi lovit pe tine si pe poporul tau cu ciuma, tu ai fi fost sters de pe fata pamantului;
16. Dar te-am crutat, ca sa-Mi arat puterea Mea si ca sa se vesteasca numele Meu în tot pamantul,
17. Si tu tot te mai împotrivesti poporului Meu si nu-l lasi.
18. Iata, Eu voi ploua maine, pe vremea asta, grindina foarte multa, cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui si pana în ziua aceasta.
19. Trimite dar acum sa adune turmele tale si toate cate ai la camp, ca asupra tuturor oamenilor si vitelor, care vor fi în tarina si nu vor intra în casa, va cadea grindina si vor muri".
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat în graba pe oamenii si turmele lor acasa,
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvantul Domnului, aceia si-au lasat slugile si vitele lor în camp.
22. Si a zis Domnul catre Moise: "Întinde mana ta spre cer si va cadea grindina peste tot pamantul Egiptului: peste oameni, peste turme si peste toata iarba campului din pamantul Egiptului!"
23. Atunci si-a întins Moise mana spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindina si foc pe pamant; si a plouat Domnul grindina în pamantul Egiptului.
24. Aceasta a fost o grindina foarte mare si printre grindina ardea foc, cum nu mai fusese în tot pamantul Egiptului, de cand se asezasera oamenii pe el.
25. Grindina aceasta a batut în tot pamantul Egiptului, tot ce era pe camp, oameni si dobitoace; toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii de pe camp i-a rupt grindina.
26. Numai în tinutul Gosen, unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina.
27. Atunci trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei: "Acum vad ca am pacatuit! Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati.
28. Rugati-va Domnului pentru mine, sa înceteze tunetele, grindina si focul pe pamant si va voi lasa si, mai mult, nu va voi împiedica!"
29. Iar Moise i-a zis: "Îndata ce voi iesi din oras, voi întinde mana mea spre cer, catre Domnul, si vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindina, nici ploaie, ca sa cunosti ca al Domnului este pamantul.
30. Dar stiu ca tu si slujitorii tai nu va temeti înca de Domnul Dumnezeu".
31. Atunci inul si orzul s-au stricat, pentru ca orzul era înspicat si inul în floare.
32. Iar graul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca acestea erau mai tarzii.
33. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si întinzandu-si mainile catre Domnul, au încetat tunetele si grindina si s-a oprit ploaia.
34. Vazand însa ca au încetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon înainte si si-a învartosat inima si el si slugile sale.
35. Si învartosata fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lasat pe fiii lui Israel sa plece cum poruncise Dumnezeu prin mana lui Moise.
.