La talpa crucii tale mi-am aplecat cuvântul Și trupul meu de humă împovărat de vremi, Pe fruntea mea căruntă, bătută azi de brumă, Cu semnul biruinței Părinte să mă-nsemni
Te chem in rugaciune, ingere iubit al meu, Nu lasa ca-n asta lume sa ma pierd de Dumnezeu. Nu lasa ca firul ierbii sa se usuce curand, Si prin ploile de lacrimi, in tarana sa m-afund.
Ma-nchid in ruga cea de seara, Sa vina ingerii cu alaute, In inima sa se pogoare, Sa alunge grijile de multe.
Drumul spre Golgota-i picurat cu sange Crucea e povara bunului Iisus, Maica omenirii, sufletul ii plange, Patimi si durere jugul este pus.
Fiecare casa-si are crucea sa. Da-mi putere Doamne sa o duc pe-amea. Vremurile sunt tulburi, noi ne-am inrait, Si-am uitat de Tine, cat ai patimit.
Vine Primavara in vesmant speranta, Infloreste pomii, mugurii luminosi, E un fel de oda sfanta de inchinare Pentru frumusete, slava lui Hristos
Se aude toaca, canta a vecernii, Si se aduna-n ruga sfintii toti din cer Soarta omenirii pare ca suspina, Picura cu roua ochii inlacrimati.
Venim pe rand, plecam dar pe sarite Cand scrierile cartii se sfarsesc, Cand clipa’n lumanare nu mai arde Si lepadam, vesmantul omenesc.
Ruga mea din noapte, pare obosita In genunchi se pune, bratul in amin Dragostea aprinde inima firava, Trup si suflet Doamne, Tie ma inchin
Zorii Anului s-au revarsat acum In inima ce’asteapta primenita Prin lacrima Golgotei ce a ingenunchiat Si patima si fapta neimplinita.