scriitor Gheorghe Stroia

scriitor Gheorghe Stroia
Colaborator
Publica din: 15 August 2010
Ultimul articol: 08 Februarie 2012
Pentru ca doar doua sunt ultimele redute ale romanului: CREDINTA SI CULTURA. CrestinOrtodox.ro combina minunat pe ambele. — Gheorghe Stroia

Articole scriitor Gheorghe Stroia

  • Manastirea Buciumeni - un colt de rai coborat pe pamant Manastirea Buciumeni - un colt de rai coborat pe pamant

    Se prevestea o superba zi de Duminica, Lasata Secului pentru Postul Craciunului. Pe cer, nici urma de norii care sa intunece lumina soarelui, pregatita sa incalzeasca oasele amortite ale pelerinilor catre Sfanta Manastire Buciumeni.

  • Pia Mater Pia Mater

    Nedumerirea unei Maici, la crucea Fiului Sau. Suntem facuti din clipe de speranta a unei lumi... a unui ideal, sa devenim toiag la batranete unui parinte scump si drag. Tu, Maica-Pururea Fecioara si nenuntita de cuvant, unde-i toiagul tau acum

  • Pia Mater - Maica Buna Pia Mater - Maica Buna

    Suntem facuti din clipe de speranta a unei lumi... a unui ideal, sa devenim toiag la batranete unui parinte scump si drag. Tu, Maica-Pururea Fecioara si nenuntita de cuvant, unde-i toiagul tau acum

  • Vina noastra Vina noastra

    Jertfa Mantuitorului, eterna noastra vina. Iata acum, cu gene grele, ca de plumb, privesc spre crucea ce atarna, ce-n umbra ei poarta al lumilor pacat. Iar langa noi, cica-n tacere plange, plange alaiul Tau de mucenici. La crucea Ta Iisuse, de doua...

  • Scrisoarea unui copil catre Dumnezeu Scrisoarea unui copil catre Dumnezeu

    Scrisoarea unui copil catre Tatal Ceresc. Ma ridic de pe scaun si ma asez in tacere. Incerc sa-mi aplec genunchii in fata maretiei Tale, Doamne, ce esti acolo sus si stii a ma asculta cu nespusa bunatate, blandete, rabdare. Incerc ca asa cum pot, cu...

  • Ranile Lui adanci Ranile Lui adanci

    Te simt cum umbra ta celesta cade-n genunchi si striga: Luati-mi crucea de lumina! Te simt cum umbra-ti clatinata cade in coate, se ridica si merge spre altarul jertfei.

  • E arsita, dati-mi sa beau! E arsita, dati-mi sa beau!

    Te simt in glasul…tanguit, al unui prunc astral, nascut, iar nu facut. O raza de iubire plina, ce peste oameni a venit sa certe calea lor, de patimi plina, care-au ucis uman vesmant.