Culesu-m-ai ca pe o ghinda in naframa si-n lacrimile tale m-ai udat, am auzit cum te rugai plangand, O, Mama, sa cresc, si-n gradinita ta m-ai semanat.
Cuvant si Adevar. Cu spicele de grau crescut-au laolalta macii, si in petale-au strans tacerea leganarii lor, plecatu-s-au apoi, ca sa marturiseasca.
Ca Miel nevinovat privind, spre coltii lupilor de singe insetati, plecaTu-Ti-ai grumazul, tacind, Doar ochii Tai spunind
Eram pribeag pe ulite straine si-n suflet incercam sa inteleg, de ce purtam atitea framintari cu mine, si din atitea cai, pe care s-o aleg? Badita Niculaie cu glas duios de strana ma-mbarbata ca ingerul din vis, dorea sa-mi vindece a sufletului rana...