Chirurgul facator de minuni: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI – 50 de ani de la nasterea in cer (11 iunie).

CUVINTE DE MANGAIERE SI INTARIRE


Izbaviti-va de foc, copiii mei. Puneti metanie unul altuia si imbratisati-va cu sarutare sfanta. Copiii mei, nu ati patimit voi inca ceva asemenea sfintilor mucenici, dar veti patimi si aceasta, caci cuvantul Domnului e nemincinos. Cum veti putea purta atunci cercetarile ce vor veni pentru credinta, daca acum nu iubiti, da, bine am spus, daca nu iubiti patimirea, scarba aceasta. Dragii mei, va rog din toata inima, iubiti patimirea, caci mult curateste sufletul… Va veni si o alta patimire, veti vedea…
Fiecare lacrima a ta pentru Imparatia cea vesnica ma tamaduieste tainic de ranele inscrise adanc in trupul meu prin purtarea acestei Cruci. Dar nu ma plang, dulce e Crucea Domnului, Sergheicika. Iti multumesc din suflet si pentru mierea de albine pe care mi-ai trimis-o prin posta. Aceasta a ajuns si seara, la un ceai cald imi pun si eu pe o felie de paine putina miere. Indulcindu-ma cu ea inteleg ca de fapt, am mancat dragoste, dragoste.
Altcineva, iubite frate, carmuieste acest univers, nu mai marii lumii acesteia, nu ei… Curaj, curaj, iubite Serghei, privirea sus, si vei vedea pe Domnul, cand vei plange, cand vei cauta infrigurat, cand vei sangera poate, vei vedea pe El cum iti intinde cununi cu mana-I iubitoare si mangaietoare…
… acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Va fi o vreme buna pentru Biserica, toate acestea vor trece, dar setea dupa povatuitori si dupa impreuna vietuitori care nu urmaresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare. Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului.Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda in pacate din ce in ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, facute cu zambetul pe buze, ca expresie a unei libertati pe care noi acum, ne plangem ca n-o avem…
Copile, tu vei trai mult si vei vedea sfarsitul acestui ateism atat de mandru in micimea lui. Vei vedea multe si mai cu seama inflorirea unui monahism tanar, plin de viata, insa nu pentru multa vreme. Setea dupa povatuitori va fi mare, foarte mare, incat monahii vor colinda de la un capat la altul al lumii pentru a gasi pe cineva care sa-i indrume in talcurile si stiinta lucrarii launtrice. Sa nu te temi atunci, frate Serghei. Cu mila Domnului, poate vei fi monah. Fratilor mai tineri sa le amintesti sa tina cea mai scumpa nadejde a lor: ca Dumnezeu nu o sa-i paraseasca. Cine va rabda pana la sfarsit se va mantui.
Am simtit, cu fiecare bolnav ce a pasit umil in cabinetul meu sau la care am venit eu in sala de operatii, ca insusi Hristos mi se infatiseaza in suferinta si in deznadajduirea acelui om.
Fa-ti inima ta manastire. Bate acolo toaca, suna de priveghere, tamaiaza si sopteste neincetat rugaciuni. Domnul ti l-a daruit pe fratele Toma. Intareste-l, vorbiti despre idealurile voastre, despre citirile voastre din cartile sfinte. Inima mea, Serghei, baga bine in urechi cele ce ti le spun! Cu cat vei comunica mai bine in cele duhovnicesti cu cei care primesc, desigur, acestea, cu atat te vei izbavi de intristare.
Pune osteneala peste osteneala, pune intruna lemne pe foc. Nu lasa pe “Doamne Iisuse”; roaga-te cu simtire, striga la Dumnezeu, cere-I tu Lui sa-ti dea harul ce simti ca-ti lipseste uneori. “Doamne, TU poti sa mi-l dai. Numai TU, nu zabovi. Ai mila de mine!” Curaj, curaj, iubitul meu copil!
Eu, un copac uscat, iti spun: sprijina-te de mine cand esti obosit, rezeama-ti trupul obosit de acest copac batran si cioturos. Si te vei odihni. Eu, cel batran si nevazator, te-am luat in spate asa, usor, usor...Doar port rasa cea cusuta de tine nu cu fir de lana sau matase, ci cu firul de aur al dragostei. De aceea am spus ca e asa scumpa.

In aceasta poza: