Încă din copilărie Sfântul Serafim de Sarov a fost ales de Domnul pentru a-I sluji. Dat de mama sa către viața monahală el ajunge apoi unul dintre cei mai cunoscuți sfinți pustnici din Rusia.
Moaștele sale se află la Mănăstirea Diveevo, dar se regăsesc și la noi în țară, la Mănăstirea Lainici din județul Gorj.

Sursă foto: Internet

Sursă foto: www.crestinortodox.ro

Sfântul Amfilohie de la Poceaev (27.11.1894 - 20.12.1970), pe numele său de mirean, Iosif, este unul dintre cei mai mari sfinți ucraineni. Activitatea sa numără nenumărate minuni, cele mai multe cu privire la oamenii cu probleme osoase.

Sursă foto: Internet, Viața și minunile Sfântului Amfilohie de la Poceaev

Sursa: Internet

Cuviosul Teofil Rossoha (10.08.1929 - 22.03.1996), pe numele său de mirean, Petru, este unul dintre cei mari sfinți ai Ucrainei din secolui XX. Prin lucrarea Duhului Sfânt cuviosul Teofil a săvărșit nenumărate minuni.

Sursă foto: Internet, Viața Cuviosului Teofil Rossoha, izbăvitorul de boli și demoni

(1929 - 1995)

Arhimandritul Mama Gavriil, născut Goderdzi Urghebadze, este unul dintre cei mai cunoscuți monahi în Georgia. S-a născut ca fiu al lui Vassili și al Varvarei Urghebadze în ziua de 26 august 1929, în Tbilisi, Georgia.

Sursa: www.monkgabriel.ge/rom/

Sfântul Serafim de Virița, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 21 martie, s-a născut în anul 1865, într-o localitate din regiunea Iaroslav, și a trecut la cele veșnice în ziua de 21 martie 1949, la vârsta de 84 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Virița. Acest sfânt cuvios a ajuns cunoscut în toată lumea mai ales pentru darul înainte-cunoașterii și pentru profețiile sale, împlinite la mulți ani după moartea sa.

Sursa: Internet

Sfântul Lavrentie din Cernigov - după numele său de botez, Luca Evseevici Proscura - s-a născut în anul 1868, în localitatea rusească Karilsk, din regiunea Cernigov. Părinții săi, Evsevii și Hristina, au fost oameni simpli, dar muncitori și credincioși. Din cei șapte copii ai familiei, cinci erau băieți, Luca fiind cel mai mic dintre aceștia.

Sursa: Internet

Sursă foto : Internet

Monahia Alipia s-a născut la 3 / 16 martie 1905 într-o familie de țărani evlavioși din satul Vâșelei, județul Gorodișcensk din gubernia Penza. În Sfântul Botez fetița a fost numită Agafia, în cinstea Sfintei Mucenițe Agafia. Dintr-un profund sentiment de dragoste pioasă faţă de ocrotitoarea sa cerească, maica Alipia toată viaţa a purtat pe spate icoana Sfintei Agafia şi practic niciodată nu s-a despărţit de ea. Încă din copilărie ea a avut de îndurat necazuri nemaipomenite și lipsuri de tot felul. Părinții ei au fost împuș-cați și fiind încă destul de tânără, a început să ducă un mod pribeag de viață, însoțit de muncă grea, prigoane și sărăcie. Trăia din ce-i trimitea Dumnezeu, dormea sub cerul liber; deseori se angaja la munca de zi pentru a avea o bucată de pâine și un acoperiș deasupra capului. A suferit cruzimea prigoanei și a închisorii, vremile de restriște din anii războiului și represiunile din partea autorităților ateiste.

Sursă : goloseevo.com.ua

Sfânta Matrona din Moscova este prăznuită pe 2 mai (19 aprilie Vechiul Calendar). Numită "cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfânta Matrona a fost o personalitate rară și cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicești ale înainte vederii și tamadurii încă din copilarie.

Sursă : CreștinOrtodox, Internet

(4 ianuarie 1881 - 18 martie 1956)

Sfântul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sârbilor sau Noul Ioan Gură de Aur, este un sfânt relativ nou, mult iubit și cinstit în întreaga lume. El este cunoscut îndeosebi ca Sfântul Episcop Nicolae al Ohridei și Jicei, model de slujitor, învățător și conducător al creștinilor pe calea cea sfântă a credinței, a dragostei și a nădejdei.

Acest sfânt părinte, în adevăratul sens al cuvântului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericești din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzând o categorie largă de lucrări: tâlcuiri, omilii și vieți de sfinți - o adevărată "vistierie a spiritualității ortodoxe sârbe" și a întregii lumi creștine.

Sursă : Internet, CreștinOrtodox.ro

Sursă foto : Internet

Părintele Nicolae Gurianov este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe. S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

Sursă : Internet, CreștinOrtodox.ro

Schimonahia Antonia (în lume Anastasia Eacolvlena Kavesnikova) s-a născut în 1904 în Don, satul Dolgoe, într-o familie de creștini care păstrau tradițiile cazacilor de pe Don. Încă din copilărie s-a întâlnit cu stareți (văzători cu Duhul) care o sfătuiau să aleagă monahismul însa ea a ales căsătoria și a dus Crucea familiei pâna la urma. A trecut prin toate chinurile prigoanei comuniste, și prin psihiatrie unde încercau să o “lecuiască” de credința întru Hristos.

Sursă : Internet

(1877-1962)

Sursă foto : Internet

(10 august 1898 - 13 august 1978)

Sursă foto : Internet

Sursă foto : Internet

"Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie." (Marcu 8, 34)

Sursă foto : Internet

Sursă foto : Internet

Stareț bătrân al Lavrei Pecerska din Kiev
(13.10.1863 – 11.07.1954)

Stareț ieroschimonah
1917 – 23.01.2011

Stareț, schiegumen athonit

Sfântul Iov, egumenul de la Poceaev s-a născut în jurul anului 1551 în părţile Pocuţiei, în Galicia, primind la botez numele de Ioan (Ivan). La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Față - Ugorniţki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.

A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare, citirea cărţilor sfinte şi mai mult de atât, în deplină smerenie. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoţiei.

Sursă : doxologia.ro, Internet

În rusă : Татиана Романов

Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a Rusiei (Tatiana Nikolaevna Romanova) (rusă Великая Княжна Татьяна Николаевна), (10 iunie (S.N.) 1897 - 17 iulie 1918), a fost a doua fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). S-a născut la Peterhof, Sankt Petersburg.

Sursă : wikipedia.org

(1448 - 1553)

Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu, aşa cum Hristos adevereşte prin cuvintele «Fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». În aghiografia rusă există sfinţi care s-au învrednicit să o vadă pe Maica Domnului – Sfântul Serafim din Sarov, pe Hristos – Sfântul Siluan Atonitul şi pe Sfânta Treime – Sfântul Alexandru din Svir. În Biserica Rusă credinţa în Sfânta Treime a fost exprimată diferit de către sfinţi: Sfântul Serghie de Radonej este numit “teologul Sfintei Treimi”, Sfântul Andrei Rubliov este iconograful Sfintei Treimi, Sfântul Pavel Florenski este numit mărturisitorul Sfintei Treimi prin mucenicie, iar Sfântul Alexandru din Svir este cel care s-a învrednicit să vadă Sfânta Treime, asemenea lui Avraam, prin arătarea a trei bărbaţi.

Începutul sfinţeniei – localitatea Mander din ţinutul Marele Novgorod. Părinţii după trup ai sfântului Alexandru se numeau Ştefan şi Vassa. Vieţuiau în apropiere de regiunea Marele Novgorod, care în prezent se numeşte ţinutul Oloveţ. Nu erau bogaţi material, dar erau foarte credincioşi şi aveau mulţi copii. După ce a trecut vreme îndelungată, părinţii erau mâhniţi că nu li se mai născuse niciun copil. După ce s-au rugat şi au postit, au avut o vedenie prin care erau înştiinţaţi că vor avea un fiu. Acesta s-a născut în 15 iunie 1449 şi i-au pus numele Amos. Părinţii au fost încredinţaţi că acea vedenie a fost una adevărată şi drept mulţumire au hotărât de comun acord să ducă o viaţă curată până la moarte, fără legături trupeşti.

În vremea când era copil, Sfântul Alexandru nu reuşea să înveţe la şcoală. De aceea, s-a rugat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu să îl ajute şi a primit darul înţelepciunii şi al priceperii, încât a reuşit să ajungă un bun cunoscător al Sfintei Scripturi. Încă din copilărie se ostenea foarte mult, postea, priveghea, citea din Sfânta Scriptură, cultivând în sufletul lui vocaţia spre sfinţenie, „căci în trup fiind, cu viaţa s-a asemănat celor fără de trup”. Chiar dacă nu vieţuia în mănăstire, el trăia ca un monah, dovedind prin asceză slujirea ce o va împlini mai târziu.

Mănăstirea Valaam. Nemaiputând vieţui în această lume, a hotărât să plece la Mănăstirea Valaam. A luat blagoslovenie de la părinţi, dar nu le-a spus unde pleacă. În drum spre mănăstire a făcut un popas chiar în locul situat pe râul Svir, unde peste câţiva ani va construi mănăstirea închinată Sfintei Treimi. În timp ce se ruga, locul s-a umplut de lumină şi a auzit un glas care îi spunea că va deveni monah la Mănăstirea Valaam şi că se va reîntoarce în acest loc, unde va ridica mănăstirea. La Valaam, Sfântul Alexandru a petrecut mulţi ani în ascultare neclintită faţă de stareţ şi în rugăciune neîncetată către Sfânta Treime. Între timp, după căutări îndelungate, tatăl sfântului l-a aflat şi după ce s-au întâlnit, la îndemnul fiului, a luat hotărârea de a vinde toată averea, de a o împărţi săracilor şi de a se călugări. Ambii părinţi au luat calea monahismului; tatăl Sfântului Alexandru a primit numele de Serghie, iar mama lui s-a retras la o mănăstire de monahii, primind numele de Varvara.

Vieţuirea pustnicească în ţinutul Svirului. În anul 1484, în timp ce se ruga Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a auzit un glas care i-a spus să plece din Mănăstirea Valaam şi să meargă „în locul care ţi-a fost arătat mai înainte, căci în el te poţi mântui”. A luat blagoslovenie de la stareţ şi a plecat în pustia din apropierea râului Svir. Aici a vieţuit şapte ani fără să vadă niciun chip de om, s-a hrănit doar cu ierburi şi nu a mâncat deloc pâine. Prin rânduială dumnezeiască, a fost descoperit de nobilul Andrei Zavalişin, care l-a făcut cunoscut în tot ţinutul. Din acel moment, sfinţenia şi petrecerea duhovnicească a cuviosului Alexandru au fost făcute cunoscute pravoslavnicilor ruşi. Unii dintre aceştia au venit să vieţuiască împreună cu el în sihăstria Svirului.
Sfântul Alexandru s-a învrednicit de revelarea Sfintei Treimi în timp ce se ruga în chilia lui, în anul 1507. La început a văzut o lumină mai puternică decât soarele, iar în lumină a văzut trei bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe, luminoase, fiecare ţinând în mână un toiag. Aceştia i-au poruncit să adune obşte, să zidească biserica şi să întemeieze mănăstirea în numele lui Dumnezeu, adică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mănăstirea s-a întemeiat, s-a zidit şi biserică din piatră, dar Sfântul Alexandru, chiar dacă a primit darul preoţiei, a rămas să facă ascultări la fel ca şi ceilalţi vieţuitori, cu smerenie şi cu dragoste faţă de toţi. După ce a dus o viaţă de răbdare şi înfrânare, de război împotriva slăbiciunii trupului (pielea ajunsese să-i fie atât de aspră încât dacă era lovit cu pietre nu simţea nicio durere), la 30 august 1533, sfântul Alexandru a plecat în împărăţia Sfintei Treimi, pe care a cinstit-o şi a iubit-o cu întreaga fiinţă. Atât în vremea în care a trăit, cât şi după adormire, trupul şi moaştele lui au fost şi sunt făcătoare de minuni.

Prima aflare a cinstitelor moaşte s-a petrecut în anul 1641, în săptămâna Floriilor, când un fulger a căzut pe pământ, în apropierea mormântului său. Pe acel loc se desfăşurau lucrări de construcţie a unei noi biserici şi muncitorii au descoperit mormântul, care adăpostea trupul întreg şi neatins de trecerea vremii. Moaştele, care izvorau bună mireasmă, au rămas în mănăstire până în 1918, când bolşevicii comunişti i-au împuşcat pe monahi şi au profanat mănăstirea. De atunci, nu s-a mai ştiut ce s-a întâmplat cu moaştele sfântului, iar mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie.

A doua aflare a sfintelor moaşte. Abia în anul 1997 Mănăstirea Sfântului Alexandru a fost redeschisă oficial. După un an de căutări, cinstitele moaşte au fost găsite în depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicină. În prezent, ele se găsesc în mănăstirea pe care Sfântul Alexandru a zidit-o, sunt venerate cu dragoste şi evlavie pentru darurile şi facerea de minuni pe care le revarsă asupra pelerinilor ortodocşi din Rusia pravoslavnică şi din toată lumea creştin-ortodoxă.

Sursă : ortodox.md

Lavra Peșterilor din Kiev - Ucraina
- izvor nesecat de sfințenie -

În orașul Kiev, capitala Ucrainei, este o mănăstire foarte cunoscută prin mai multe aspecte unice. Lavra Peșterilor din Kiev (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o mănăstire ortodoxă importantă, cunoscută și sub numele de ,,Mănăstirea Peșterilor Kievului”. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), mănăstirea este un centru major al creștinismului ortodox din lumea întreagă. Această mănăstire este cunoscută in mod deosebit datorită monahilor și viețuitorilor care s-au nevoit în acest așezămînt monahal, și ulterior, pentru smerenia și viața sfîntă, au ajuns Sfinți, acum fiind în Împărăția Cerului, văzînd fața lui Dumnezeu și mijlocind pentru oameni. Sute de moaște întregi și părticele din trupurile sfinților, îmbogățesc această mănăstire, ele fiind un izvor nesecat de sfințenie și vindecare pentru dreptcredincioși. Există două subterane, în formă de peșteri, catacombe, unde sunt aranjate trupurile neputrezite ale sfinților: ,,Peșterile apropiate și ,,Peșterile îndepărtate”.

Ieromonahul Gabriel Bunge (n. 1940) este un cunoscut teolog din Elveția, specialist în Patrologie, doctor în Filosofie și Teologie. Călugăr benedictin (romano-catolic) la mănăstirea din Chevetogne (Belgia), a trecut la Ortodoxie, fiind primit în Biserica Ortodoxă pe 27 august 2010.

Sursă : ro.orthodoxwiki.org/Gabriel_Bunge

(1884-1968)

Sursă foto : Internet

Sursă : Internet

(5 noiembrie, 1920 - 21 noiembrie, 1991)

(17 aprilie, 1828 - 28 mai, 1937)

(7 octombrie, 1912 - 14 septembrie, 2002)

Sursă : Google Images, Wikipedia

Născut: 22 februarie 1901, Stănești
Decedat: 26 martie 1977, București

egumen al Lavrei Peșterilor din Kiev
(11.03.1884 - 25.03.1975)

(21.11.1918 - 10.08.2003)

Sursă imagine :
http://forum.b-o.ro/photo/displayimage.php?album=198&pos=14

Sursă imagini : https://www.orthodox.cn/saints/chinesemartyrs_en.htm
Articol în limba română : https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfintii-chinezi-china-ortodoxa-125447.html

Sursă imagini : https://doxologia.ro/sfanta-cuvioasa-parascheva-de-la-iasi-sfantul-cuvios-paisie-de-la-neamt-elemente-distincte-comune

"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." (Evrei 11, 38)

28.05.1972–17.11.1993

Părintele Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroieşti, comuna Lunca, judeţul Botoşani, primind la botez numele de Petru. A intrat în obştea Schitului Cozancea - Botoşani în anul 1921, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism ca schimonah, primind numele de Paisie. A fost hirotonit diacon la 14 octombrie 1943 şi preot la 4 aprilie 1947; a fost egumen al schitului timp de un an, între 1947-1948. În 1948 s-a retras la Mănăstirea Neamţ, între anii 1949-1953 a vieţuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, iar din 1954, la Mănăstirea Sihăstria. Până la sfârşitul vieţii a fost duhovnic al obştii şi al credincioşilor veniţi în număr mare din toate colţurile ţării. Între 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla. Părintele Paisie Olaru a trecut la cele veşnice la 18 octombrie 1990.

Sursă: www.crestinortodox.ro

Imagini preluate :
Google Images
https://alex-bykov35.livejournal.com/107649.html

(fotografie veche)

Schiegumen al Lavrei Pecerska din Kiev până la închiderea sa în 1960.

(ani de viață necunoscuți)

ieroschemamonah, ascet al Mănăstirii Petru și Pavel Gluhovsky

"Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Matei 2, 11)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(M-rea Filoteu, Athos)

(Schitul Sf. Ana, Athos)

Un alt tip de șirag de mătănii se folosea cândva în Rusia și este încă folosit de Vechii Credincioși. Se numește lestovka ("scara") și este structurată asimetric. În timp ce un șirag comun de 100 de boabe este împărțit în patru, cu câte o mărgică sau un nod mai mare intercalate la fiecare 25 de noduri, lestovka este alcătuită din șiraguri de pânză sau piele în care sunt cusute bețișoare scurte și înguste, grupate după cum urmează: 12 (pentru numărul Apostolilor); 39 (pentru numărul săptămânilor în care Maica Domnului L-a purtat în pântece pe Domnul Iisus Hristos; 33 (pentru numărul anilor trăiți pe pământ de Hristos) și 17 (pentru numărul proorocilor).

[wikipedia]

(cu fire din părul Maicii Domnului și bucăți de pietre prețioase)

Parintele Macarie de la Manastirea Saharna a fost unul dintre marii duhovnici ai vremii noastre. Egumen de la Manastirea Sfanta Treime, Saharna, s-a nascut in data de 25 aprilie 1888, in Moldova, si a adormit intru Domnul in data de 23 aprilie 1969, in satul natal. Fiind socotit sfant, parintele este praznuit local, in data de 13/26 mai.

Articol : https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-macarie-la-saharna-126228.html

(Arhiepiscop al Simferopolului și Crimeei, nou martir)

27.04.1877 - 11.06.1961

(7 august)

Surse :
https://sihla.mmb.ro/pestera-sfintei-teodora-de-la-sihla-0
Google Images

Nimeni dintre voi nu-și pune întrebarea, ce înseamnă să fi sănătos din punct de vedere duhovnicesc, mă auziți? Sa fi sănătos trupește înseamnă…, taurul este sănătos, vaca este sanatoasa, vițelul este sănătos.

Și omul care are acest animal, de asemenea este sănătos. Și de aceasta sănătate are nevoie întreaga lume care a atât de rea și care se îndreaptă spre prăpastie. Întreaga lume e sănătoasă pentru iad. Oare aceasta lume rea are nevoie de sănătate? iar noi, cei ce suntem aici….

Mâinile… privim cu ochii invidiei, urechile sunt închise, limba e lungă, încolăcită de doua ori și ar trebui sa o legam sub forma de nod. Auziți? Credincioșii practicanți chiar dacă au venit, au luat lumânare, au aprins-o pentru Dumnezeu, dar fapte bune pentru Dumnezeu nu sunt. Au terminat seminarii teologice, academii începând cu titlul de patriarh și terminând cu mireanul de rând, toți s-au cufundat în păcate nepocaite de moarte.

Toți vin cu o astfel de atitudine de Sfânt… dar intentiile va sunt de natura firească. Dacă cineva ne numeste „proasta,, plângem suferim. Soțul bea, vreau sa nu mai bea, fiica e desfrânată, fiul se drogheaza și asa mai departe și toți se îngrijesc doar de trup, nimeni nu se îngrijește de suflet.Și astfel ai început sa dai din mâini, ochii în e să privească, picioarele să umble, mintea ți se luminează iau în următoarea zi, păcătuim din nou.

De ce nu vă puneti o astfel de întrebare, pentru ce trăiți? ori scopul vieții voastre este sa dormiți, sa mâncați, sa va satisfaceti trupul, iar trupul este pământ, e un înveliș. Mintea voastră este sufletul, sufletul nu are nevoie de toate aceste lucruri. Veți merge la Dumnezeu, veți încrucișa mâinile toți care stați în acest loc…. și eu de asemenea. Iar raspunsul pe care îl veți da…. ce ii veți spune? eu am zburat în cosmos, eu am fost președinte iudeo-mason. Eu am fost conducător, am făcut treburi drăcesti… și totul se face spre bine, toti se străduiesc spre bine.

Voi va deschideți urechile, va deschideți larg ochii și ascultați toate aceste mizerii. Se vorbește despre salam, despre ipoteca… da, despre covoare, iar voi va ciuliți urechile va deschideți ochii și ascultați toate aceste mizerii care sunt pentru satisfacerea cui? pentru învelișul vostru, pentru trup. Ați auzit, a spus careva dintre ei despre salvarea sufletului, cum sa ți-l salvezi?

Părintele Vasile Novikov – Predică despre vremurile în care trăim din 2007, acte biometrice, păcate, necredință, lepădare, sănătate, după Taina Sfântului Maslu

(Schitul Românesc Prodromu, Athos)

(maica duhovnicească a Angliei ortodoxe)

Sursă : https://schitulclosca.ro/sfanta-walburga-25-februarie/

Pe larg :
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfantului-ierarh-martir-neofit-cretanul-161263.html

(biserica din Peloponez, Grecia)

(17.08.1902 - 6.03.1999)

(1902 - 1985)

Sursă : https://en.wikipedia.org/wiki/Meteora

[Stareț ieroschimonah]

[13 decembrie 1889 - 16 aprilie 1970]

S-a făcut de bună voie cerşetor vieţuind în smerenie şi sărăcie. A miluit pe săraci şi bolnavi, a apărat pe orfan, văduvă şi nedereptăţit, a împodobit şi ctitorit biserici

S-a născut în jurul anului 1782 într-o familie de ţărani din ţinutul Tutova, Bârladul de astăzi. Orfan din pruncie este crescut de o ţărancă evlavioasă care-i transmite dragostea de Hristos şi de aproapele, îndemnându-l să împartă pe la biserici lumânări, lumina lui Hristos cel înviat. Pentru aceasta Ioan va fi cunoscut de concetăţenii săi sub numele de „Lumânărică”.

La vârsta de 20 de ani părăseşte locurile de baştină colindând satele şi oraşele Moldovei cerşind mila în folosul celor săraci şi împovăraţi de necazuri şi birurile vremii. Fără casă şi masă, acoperiş fiindu-i cerul, cu capul descoperit, desculţ, cu o camaşă de cânepă, încins cu o funie vara iar iarna cu suman, purta cu el o traistă în care aduna obolul creştinilor. Ajuta pe orfani, pe văduve, pe bolnavii creştini sau iudei, boteza sau înzestra fetele sărace de măritat. Oriunde era o nenorocire, oriunde era o sărăcie, Lumânărică sosea ca din cer, şi aducea pe ascuns milă, mângâiere şi ajutor.

Se spune că odată, la un schit sărac lipsea clopotul. Lumânărică îl luă din târg, se puse cu clopotul în mijlocul unei pieţe, îl trase, şi clopotul nu tăcu până ce nu-şi câştigă plata. Curând sunetele sfinte aveau să răsune în aer, chemând pe credincioşi la rugăciune.

A trăit sărac, a murit sărac, iubit şi regretat de tot poporul. La auzul veştii morţii sale, locţiitorul de mitropolit din acea vreme, Episcopul Filaret Apamias Beldiman a spus că „un om sfânt a părăsit această lume” şi a pus să se tragă trei zile clopotul Mitropoliei căruia îi răspundeau, în sunete de jale, clopotele tuturor bisericilor şi mănăstirilor din Iaşi.

Osemintele sale se află în gropniţa bisericii Talpalari din Iaşi, loc de pelerinaj şi de rugăciune tainice şi astăzi, pentru mulţi necăjiţi.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos poporul dreptmăritor creştin care-l admiră pe Lumânărică aşteaptă ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să-l treacă în rândul sfinţilor săi.

(George Samoilă)

Sursă : https://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/ioan-de-la-tutova-zis-lumanarica-c1782-1842/

(n. 2 aprilie 1922 - d. 28 aprilie 2015)

(01.01.1931 - 23.05.1999)

(22.03.1903 - 21.11.1985)

(20.11.1860 - 27.02.1915)