Dumnezeu iubire, din iubire a zis: “Sa fie… “ si a fost. A fost pamantul cu toate cele care se afla pe el, in el, deasupra lui, iar omul, barbat si femeie, a fost creat dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, adica dupa Chipul Iubirii, pentru a se Asemana Iubirii, adica pentru a iubi.
Si Iubirea, prin Cuvantul Sau a zis: “Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.”
Suntem creati din Iubire pentru a ne intoarce in Iubire prin iubire. Nu exista alta Cale decat Calea ce stramta si anevoioasa a Iubirii. Oamenii incearca mereu sa fie cei mai mari, cei mai puternici, cei mai admirati, dar niciodata nu incearca sa fie cei mai iubitori. Nimeni nu se bate pentru a avea locul intai pe scara iubirii aproapelui. Si totusi, “Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?” “Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor, Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor.” Cum se smereste pruncul? In nevinovatia lui il iubeste pe cel mai mare cu o dragoste curata si nevinovata, cu un suras pe buze, si cu o privire inocenta si curata. Haideti sa ne intrecem si noi in iubire, in curatie, in nevinovatie, “Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru”. Sa ne intrecem deci in slujire…