“Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!”
De mai multi ani am un obicei, de a-mi petrece marile sarbatori pe la manastiri, de obicei aleg Manastirea Agapia, caci o simt mai aproape de sufletul meu.
Anul acesta, cu toate ca este impropriu spus, caci este vorba de anul 2009, nu putusem sa ajung acolo nici de Craciun si nici in noaptea dintre ani pentru a participa la Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Pe 3 ianuarie am plecat catre Iasi, mai aveam inca o saptamana de vacanta, dar simteam o neliniste in sufletul meu: nu ajunsesem la Agapia. Am ajuns si am mai stat inca o zi, si pe 5 am plecat catre Targu Neamt, am ignorant frigul,am ignorat toate cate imi apareau in cale, simteam ca trebuie sa ajung acolo ca sa ma linistesc.
Cand am facut primii pasi catre poarta manastirii, toate grijile imi disparusera, ma simteam ca un copil si i-am multumit Lui Dumnezeu pentru asta. M-am dus la locul meu de cazare, care pentru mine e deja a doua casa, o “casa”in care gasesc adevarata liniste. Acolo intalnesc o studenta la medicina si cu care din vorba in vorba am ajuns la Sfantul Nectarie. Mi-a spus de biserica lui din cartierul Alexandru cel Bun. Mersesem candva pe acolo, dar nu devenise un obicei, eram in trecere. Dupa discutiile indelungate pe care le-am avut, mi-am propus ca atunci cand ajung in Iasi, voi merge “sa il vad”pe Sfantul.
Ajung intr-o joi in Iasi, nici nu stiam daca e deschisa biserica la ora aceea si am zis, sa merg vineri. Dimineata m-am trezit si am plecat catre biserica, pasii parca nu mai erau ai mei, ceva incepea sa ma grabeasca. Era ora 7, atunci se deschidea si sfantul lacas. Timida m-am apropiat de sfanta racla si am inceput sa ma rog, imi parea rau ca nu il aflasem mai devreme. Ma asculta, in sfarsit aveam un “prieten” caruia sa ii spun durerile. Zilele treceau si daca nu puteam sa ajung simteam o tristete in suflet. Examenele la facultate au inceput sa vina, stresul de inainte pe care il simteam se transforma incetul cu incetul in calm.
Sfantul Nectarie ne asculta pe toti si ne ajuta necontenit, sa ne plecam genunchii si sa ii multumim pentru spijinul pe care ni-l ofera, sa ii fim recunoscatori pentru ca ne calauzeste pasii pe calea cea dreapta sis a incercam sa fim mai buni ca sa ii facem si lui cate o bucurie. Sa alergam la ei cand de aflam in vreo ispita, sa rostim o rugaciune din inima catre el si cererile noastre nu vor fi trecute cu vederea.....slava domnului..amin
nicolae--veselin.......
Inapoi la blogul 2016 2016, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fblogentry_id%253D2029%2526user%253Dvesi&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
