Lectia 13- Prin inimă se ajunge la minte

Când sunteţi cuprinşi de mânie încercaţi o mare uşurare dînd drumul furiei în faţa adversarului,.. Dar el ce simte ? împărtăşeşte el plăcerea dv. ?

„Dacă veniţi la mine cu pumnii strînşi, spunea Woodrow Wilson, vă asigur că şi pumnii mei se vor strînge la fel de repede. Dar dacă îmi spuneţi: să ne aşezăm şi să stăm de vorbă şi să căutăm cauzele divergenţelor noastre, atunci vom descoperi, poate, că nu sîntem chiar atît de departe unul de altul ; vom vedea că punctele ce ne deosebesc sînt rare, în timp ce acelea ce ne apropie sînt numeroase şi că, dacă avem dorinţa sinceră şi răbdarea de a ne pune de acord, vom reuşi".

Nimeni n-a putut mai bine dovedi adevărul acestor cuvinte ca John D. Rockefeller jr. Pe la începutul carierei sale, el era cel mai urît om din Colorado. De doi ani ţinutul era bântuit de cea mai sângeroasă grevă ce s-a cunoscut vreodată în istoria industriei americane. Minerii Societăţii de Combustibile şi Metale din Colorado - condusă de Rockefeller - reclamau o mărire de salariu. Materiale şi uzine fuseseră devastate ; poliţia fusese chemată să intervină; sângele cursese pe străzi şi mulţi mineri căzuseră sub gloanţe. într-o astfel de clipă, intr-o atmosferă de ură si răzbunare, Rockefeller hotărî să-i câştige pe revoltaţi la cauza sa şi să încheie pacea cu dînşii.

După ce a preparat terenul săptămâni de-a rândul printr-o propagandă activă în rândul populaţiei, Rockefeller le-a ţinut un discurs greviştilor adunaţi. Acest discurs a fost o capodoperă. El a avut darul să liniştească valurile duşmănoase ce ameninţau să-l înghită pe industriaş. El a prezentat lucrurile în aşa fel şi cu atâta îndemânare încât beligeranţii au reluat lucrul fără a sufla un cuvânt despre sporirea salariului pentru care se bătuseră atât de dârz.

Reproduc începutul acestui speech remarcabil, plin de simpatie, căldură şi bunăvoinţă:

"Ziua de astăzi este însemnată pentru mine cu o piatră albă. Dacă această adunare s-ar fi ţinut acum două săptămâni n-aş fi fost decât un străin pentru cei mai mulţi dintre dv. Dar acum câteva zile am străbătut toate câmpiile bazinelor miniere din Sud, m-am întreţinut cu reprezentanţii voştri, v-am vizitat căminele şi am vorbit cu nevestele şi copiii voştri... De aceea, nu ne vedem aici ca adversari, ci ca prieteni şi în acest spirit de simpatie reciprocă sânt fericit să pot discuta cu voi despre interesele noastre comune.

Numai amabilităţii dv. îi datorez faptul că am fost admis în această adunare de directori ai Companiei şi de reprezentanţi ai personalului, căci nu aparţin nici primului, nici celui de-al doilea grup, Şi totuşi, mă simt strâns legat de voi, căci, într-un fel, reprezint în acelaşi timp atât patronatul, cât si pe lucrători..."

Nu este acesta cel mai magnific exemplu al artei de a-i transforma pe vrăjmaşi în prieteni ?

Dacă un om vă urăşte, nu veţi izbuti, cu toate argumentele din lume, să-l aduceţi la punctul dv. de vedere. Părinţii mustrători, patronii şi soţii autoritari, femeile cicălitoare ar trebui să înţeleagă că oamenii detestă să-şi schimbe părerile. Nu-i vom sili niciodată cu forţa să împărtăşească părerile noastre, Pentru aceasta este nevoie de blândeţe şi amiciţie, de multă blândeţe şi amiciţie.

Acum un secol Lincoln spunea:  O veche şi înţeleaptă maximă ne arată că. un strop de miere a-trage mai multe muşte decît o cană de fiere.

Dacă vreţi să câştigaţi pe un om pentru cauza voastră, convingeţi-l mai întâi că-i sînteţi prietenul său sincer. Va fi stropul de miere ce-i va cuceri inima şi prin inimă se ajunge la inimă.

Daniel Webster era frumos ca un zeu, elocvent şi unul dintre cei mai căutaţi avocaţi ai timpului. Totuşi, el îşi întovărăşea argumentele cele mai, puternice cu fraze curtenitoare de genul:  .,Revine juriului să aprecieze...", ,,Cu ştiinţa dv. asupra sufletului omenesc veţi sesiza uşor semnificaţia acestor acte...". Nici o brutalitate, nici o sforţare de a-şi impune punctul de vedere. Webster îşi interpela auditoriul cu un ton blând, măsurat, amical, pentru că înţelesese ce înseamnă harul de a te face plăcut oamenilor.

Nu vom avea vreodată prilejul de a arbitra un conflict do grevă, nici de a convinge un juriu, dar sânt destule alte împrejurări când această tactică poate fi folositoare. Cine ştie dacă nu ne vom găsi odată în situaţia domnului Straub, care dorea să obţină de la hrăpăreţul său proprietar o scădere a chiriei şi care a procedat astfel:

“I-am scris proprietarului ca să-l anunţ că voi părăsi apartamentul la expirarea contractului. în realitate, nu aveam cîtuşi de puţin intenţia de a pleca, dar socoteam că această ameninţare îl va decide poate să-mi acorde reducerea scontată. Alţi locatari procedaseră aşa şi reuşiseră. Mi-am zis:  iată momentul să profit de ştiinţa ce o învăţ acum.

După primirea scrisorii, proprietarul se prezentă la mine, însoţit de secretarul său. I-am întâmpinat la uşă cu un surâs, adevăratul surâs al lui Charlie Schwab. M-am ferit să încep prin a mă plânge de chirie. I-am vorbit mai întâi de farmecul apartamentului său, i-am spus că-mi plăcea foarte mult, în fine n-am cruţat nici un compliment. L-am felicitat şi pentru modul cum administra imobilul şi am încheiat spunându-i că mi-ar plăcea mult să mai rămân un an, dar mijloacele mele financiare nu-mi permit.

Desigur, proprietarul nu mai auzise niciodată un astfel de discurs din gura vreunuia dintre chiriaşii săi. Nu mai ştia ce să creadă. începu prin a-mi povesti necazurile sale. Mereu reclamaţii de la chiriaşi! Unul îi adresase 14 scrisori din care unele erau de-a dreptul insultătoare. Un altul ameninţa că pleacă dacă nu găseşte mijlocul de a împiedica vecinul de deasupra să sforăie toată noaptea. "Ce plăcere să mai întâlneşti o persoană ca dumneata!". Şi fără să-] fi rugat, mi-a propus să-mi reducă puţin chiria numai să mai rămân. I-am pomenit o cifră mult mai mică decât a lui, pe care chipurile mi-o permiteam, şi el a acceptat-o fără crâcnire. Plecând a mai adăugat:  "Ce zugrăveală aţi dori în apartament ?".

Dacă m-aş fi folosit de metoda celorlalţi locatari sânt sigur că n-aş fi reuşit. Dacă am izbutit, totuşi, sânt sigur că asta se datorează atitudinii mele binevoitoare, cordiale şi înţelegătoare".

Iată un alt exemplu, povestit de unul dintre elevii mei, doctorul A.H.B.:

Într-un timp, ziarele din Boston erau pline de publicitatea şarlatanilor, ale căror leacuri, în loc să vindece pe bolnavi, le întreţinea boala, şi de a moaşelor care pricinuiseră moartea multor fiinţe nenorocite. Unele fuseseră arestate, dar graţie influenţelor politice, scăpau cu o amendă modică. Scandalul a luat, astfel, proporţii, cetăţenii Bostonului revoltându-se cu indignare. Pastorii tunau din amvoane, acuzau gazetele şi se rugau Atotputernicului să înceteze infamia. Chestiunea a fost discutată eu aprindere chiar şi în Parlament, dar corupţia politică îşi juca şi acolo rolul ei omnipotent.

Doctorul B, era preşedintele "Asociaţiei bunilor cetăţeni şi bunilor creştini din Boston". Ajutat de colaboratorii săi, încercase totul, dar vai, fără vreun rezultat ; lupta împotriva criminalilor părea zadarnică, într-o seară, însă, doctorul B. avu o idee genială. -El se gândi la un mijloc pe care nu-l luase nimeni în seamă până atunci:  blândeţea, cordialitatea, elogiul. Prin urmare, scrise o scrisoare directorului lui Boston Herald, în care-şi exprima admiraţia pentru calitatea gazetei: o citea zilnic, articolele erau interesante, dezinteresate, editorul excelent. Era un minunat ziar pentru familii, una dintre cele mai bune publicaţii din America. "Dar, continua doctorul B., unul dintre amicii mei este tatăl unei fete... El mi-a mărturisit astă seară că ea i-a citit anunţul unui avort profesional şi 1-a întrebat ce este acela. Gazeta dv. pătrunde în sânul celor mai bune familii din Boston. Incidentul cu amicul meu se repetă, probabil, şi în alte case. Dacă aţi avea o fată, v-ar place să citească asemenea lucruri ? Şi dacă v-ar pune întrebări asupra acestui subiect, dv. ce i-aţi răspunde ?".

Două zile mai târziu, directorul lui Boston Herald i-a răspuns doctorului B., răspuns pe care acesta îl păstrează şi astăzi. îl am acum sub ochi. Iată-l:  "Domnule, vă sînt foarte recunoscător pentru scrisoarea dv., deoarece ea m-a făcut să iau o decizie pe care o plănuiam din ziua când am luat direcţia gazetei.

Începând de luni, "Boston Herald" va ji complet curăţat de orice publicitate vrednică de dojana. Medicamentele pentru avorturi, seringile cu ţâşnire circulară vor fi complet eliminate. Cit despre anunţurile medicale interesante, în general, care sânt imposibil de refuzat cu totul, vor fi atât de bine cenzurate incit vor deveni cu totul inofensiva moral... Mulţumindu-vă pentru binevoitoarea dumneavoastră scrisoare, vă rog să…'

Esop, sclavul grec, îşi compunea fabulele nemuritoare cu şase sute de ani înaintea venirii lui Christos. Totuşi, învăţătura lui este tot atât de folositoare acum ca şi atunci. Soarele va reuşi mai bine ca vântul să dezbrace; blândeţea, cuvintele bune vor avea mai multă influenţă asupra oamenilor decât toată furia şi gălăgia lumii.

Deci, dacă vreţi să câştigaţi pe cineva luaţi-l cu blândeţe.