Category:
POEZIE
BUNAVESTIRE
Colo-tot pe vremea ceea
In muntoasa Galileea
O fecioara vieţuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea locaşul.
Intr-o zi Maria sta
Singură la vatra sa
Şi deodată ce văzu
Casa-i toată se umplu
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
Ingerul Gavriil intrase
Din-năltimi la dinsa-n casă.
Lîngă ea din zbor oprit
-Bucură-te,i-a grăit.
Tu de haruri incărcată
Cea mai binecuvintată
Din femei pe-acest pămint!
E cu tine Domnul Sfint!
Ea ,văzind,s-a-spăimintat
Şi-ntru sine s-a-ntrebat
-Doamne !ce-nsemnează oare
Aste vorbe de-nchinare?
Îngerul i-a zis-Marie!
N-avea teamă!Pace ţie...
Har la Cel din cer aflaşi..
Naşte-vei un copilaş
Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi.
Sfinta Lui împărăţie
Nesfîrşită o să fie!
Ea-ntrabă din nou mirată
-Asta cum o să se poată?
Sînt cu Iosif logodită
Însă...necăsătorită!
Iar al Domnului trimis
Răsunzînd atunci i-a zis
-Sfintul Duh din slăvi senine
Coborî-va peste tine.
Cu puterea sa cerească
Domnul o să te umbrească-
Şi Elisabeta care
Neam de-aproape ţi-e mult n-are
O să nască fiu cu toată
Vîrsta ei înaintată.
Căci cu neputinţă nu-i
Nici un lucru Domnului!
Astea cind le auzi
Ea smerită glăsui
-Dacă asa vrea Cel de sus
Fie mie cum ai spus!
PETRE DULFU-din carteaIISUS MINTUITORUL