Vesnicia lui Dumnezeu sau vesnicia universului?

Dumnezeu este vesnic, fara inceput si fara sfarsit! Cum se poate ajunge la un raspuns logic la intrebarea ”Dumnezeu e vesnic”?

Naturalismul (evolutionismul) cand incearca sa raspunda la intrebari legate de crearea lumii are o mare problema, pentru ca pleaca mereu de la pasul 2-3, si nu de la pasul 1, aceasta pentru ca nu poate explica crearea materiei si a legilor ce o guverneaza. Daca cineva admite ca materia este vesnica (fara inceput si sfarsit) putem admite ca exista vesnicie. Si pentru că noi oamenii suntem si materie (trup) atunci si noi ar trebui să fim vesnici. Deci noi putem sustine ca Dumnezeu e vesnic (fara inceput si sfarsit)!

Acum insa se intrezareste o alta problema. Daca materia nu-i vesnica, atunci cum s-a creat? Cum s-a creat primul atom si al doilea atom, ca mai apoi sa degenereze totul? Daca admitem ca universul are un inceput, atunci odata si odata universul trebuia sa fie nul, deci neexistent, si fiind nul, lipsit de orice fel de materie, oricat de microscopica ar fi, ne intrebam cum s-a creat prima particula? Nu putem admite nici ca materia s-a creat in urma unor forte si energii, pentru ca intr-adevar, materia contine forta si energie, dar daca nu era materia cum puteau sa existe aceste forte?

Dar, daca prin absurd admitem ca in urma unor forte si energii s-a creat toata maretia universului, apare o alta problema. Cum au putut crea aceste forte toata complexitatea universului, tinand cont de faptul ca niste simple forte nu au ratiune?

Asadar, nu se poate ajunge la o concluzie logica in ceea ce priveste crearea materiei, din punct de vedere naturalist (evolutionist).Un ateu m-a intrebat, cine l-a creat la Dumnezeu? I-am dat urmatorul raspuns: Daca cineva l-a creat pe Dumnezeu, atunci si acel “cineva” trebuia sa aiba un creator, apoi si “creatorul” celui care l-a creat pe Dumnezeu ar fi trebuit sa aiba un creator, si mergand tot asa prin regresie la infinit, ajungem la concluzia ca trebuie sa existe Cineva care este necreat si cauza a intregii creatii, izvor al miscarii si al energiei in univers.

Pe Dumnezeu nu-l putem cuprinde cu mintea si masura, pentru ca El este deasupra lantului cauzal al existentei si al oricarui inceput. Dumnezeu este ratiunea de a fi a tuturor lucrurilor, nedepinzand de nimeni si nimic.

Concluzia logica: materia nu poate fi creata din nimic (fara o interventie supra-naturala) si nu este vesnica, iar Dumnezeu nefiind supus materiei, este vesnic, pentru ca materia limiteaza (se poate masura pe toate partile), pe cand Dumnezeu nu este supus unor norme: “Eu sunt Cel ce sunt”!

Inapoi la blogul 2016 2016