Astăzi 7 ianuarie îl sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătoul. Sfântul Ioan mai este numit şi Înaintemergătorul lui Hristos, cel care a pregătit calea pentru vestirea Evangheliei. De ce a avut nevoie Domnul Hristos de un înaintemergător? De ce era nevoie de cineva care să pregătească lucrurile înainte ca Fiul lui Dumnezeu să-şi înceapă misiunea?

Noi creştinii,  ştim foarte bine că atunci eram păcătoşi, nu conştientizam că viaţa noastră e plină de greşeli. Deşi duceam o viaţă mizeră, fiind neîmpliniţi, totuşi nu realizam că e din vina noastră. Dacă ne-ar fi spus cineva că suntem bolnavi sufleteşte şi avem nevoie să ne vindecăm, nu l-am fi crezut, ba dimpotrivă, ne-am fi îndreptăţit şi mai mult zicând în sinea noastră: "Ce mare păcat am eu? Doar n-am omorât pe nimeni, n-am furat, n-am bătut pe nimeni.... Sunt alţii mult mai rai..."

V-aţi gândit oare de ce merge preotul din casă în casă în ajun de Bobotează?

Ce-ar fi dacă părintele mergând cu aghiazmă mare din apartament în apartament sfinţind casele, când ar intra la cineva ar spune gazdei:

"V-aţi gândit vreodată că aveţi păcate. Cu siguranţă zilnic greşiţi şi-l supăraţi pe Dumnezeu. Veniţi la Biserică şi vă mărturisiţi păcatele! ca să vă ierte Dumnezeu.  Sunteţi plină de păcate! gândiţi-vă bine! ...."

Ce reacţie credeţi că ar avea gazda?

Da! S-ar supăra cu siguranţă, ba ar fi chiar indignată. O vorbă românească spune că "nu e frumos să intri cu bocancii în sufletul omului". Păcatele şi greşelile personale sunt probleme delicate şi trebuie abordate subtil şi finuţ nu brusc şi agresiv. Fiecare trebuie să conştietizeze ce a greşit iar preotul trebuie doar să-l ajute, nu să-l judece sau să-l analizeze amănunţit cu întrebări. De aceea spovedania necesită pregătire, prin post şi timp de cugetare la propriile păcate.

Venirea preotului cu aghiazmă, din casă în casă, simbolizează venirea Sfântului Ioan Botezătorul înainte de Hristos în pustia Iordanului, înainte de ziua cea mare a Botezului.

Domnul Hristos nu putea să vină deodată şi să vorbească de iertarea păcătelor, de Duhul Sfânt, de împărăţia cerurilor, de rai, de iad, atât timp cât oamenii erau cu gândul la cele lumeşti, la casă, familie, la treburile de zi cu zi, la bani, la faimă, etc. E ca şi cum ai încerca să faci reclamă unui medicament pentru o boală pe care nimeni nu conştientizează că o are.

Ioan prin viaţa lui pustnicească, lipsită aşa de mult de confortul material, a atras atenţie oamenilor din jur, şi încet încet a ajuns să fie considerat un profet, un trimis al lui Dumnezeu. Folosindu-se de aprecierea pe care o primea, şi de numărul mare oameni care se adunau în pustie, la râul Iordanului, Ioan a început să le spună oamenilor: "Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor!"

Credeţi-mă că din gura unui trimis al lui Dumnezeu, aceste cuvinte trezesc conştiinţa oamenilor şi-i determină să se gândească: "Oare dacă se apropie Impărăţia Cerurilor, sunt şi eu vrednic să intru? Oare eu ce păcate am făcut?". Puterea cuvintelor Sfântului Ioan venea în primul rând din curăţia vieţii lui şi în al doilea rând din împlinirea misiunii pe care o avea de la Sfânta Treime: pregătirea căii Domnnului.

Fiind atraşi de predica şi viaţa Sfântului Ioan toţi oamenii din Ierusalim şi toţi cei din Iudeea, aşa cum precizează Evanghelia după Marcu ("tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim"), veneau şi-şi mărturiseau păcatele şi apoi erau botezaţi. E uşor de imaginat cam ce atmosferă era acolo, ce aglomeraţie, ce hărmălaie, mii de oamenii venind să primească botezul pocăinţei. Ioan a reuşit să atragă atenţia oamenilor asupra sufletului, a reuşit să creeze o "piaţă", un punct foarte aglomerat în care Hristos ar fi putut fi prezentat foarte bine.

Cu toate că îi boteza, Ioan le atrăgea atenţia tututor că lucrul acesta nu este de ajuns:

"Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt." (Mc 1, 7-8)

Hristos vine şi se botează şi El în Iordan şi apoi se retrage 40 de zile în pustie, după care urmează începutul propovăduirii. Ioan a reuşit să are suflletele credincioşilor, urmând ca Hristos să arunce sămânţa cuvântului împărăţiei cerurilor în pământul acestor suflete, care în unii va da rod mai mult, în alţii mai puţin si in altii deloc. Ioan a creat atmosfera duhovnicească propice de a întâmpina un asemenea Om, care era de fapt chiar Dumnezeu.

Aşa e şi astăzi şi aşa va fi mereu. Oamenii nu-l vor putea întâlni pe Dumnezeu decât pregătindu-se şi curăţindu-se sufleteşte. Doar cei curaţi cu inima îl vor vedea pe Dumnezeu aşa cum ne spune chiar El în Evanghelie.

Oamenii din vremea lui Ioan l-au întâmpinat cu Hristos cu pocăinţă, cu conştiinţa că ei păcătuiesc zi de zi şi au nevoie de ajutor.

În momentul când printre oameni, în acele vremuri, s-a ivit acest gând, că ar avea nevoie de cineva să-i ajute, atunci misiunea lui Ioan a luat sfârşit, Hristos preluând misiunea.

Sfinte Ioane Botezătorule roagă-te pentru noi păcătoşi!!

doamne ajuta..