Daca doi oameni care au fost straini unul fata de altul asa cum sintem de regula noi toti,lasa brusc zidul dintre ei sa cada si se simt apropiati se simt una este o traire dintre cele mai ametitoare dintre cele mai pasionale momente ale vietii.si este cu totul iesita din comun,de-a dreptul miraculos,tocmai pentru persoanele ce sunt pe drumul catre cautarea iubirii.acest miracol al apropierii bruste este inlesnit daca are in conponenta sa sau daca are ca punct de plecare atractia si consumarea...actului....Totusi aceasta iubire nu poate fi de durata.Cele 2 persoane ajung sa se cunoasca ,iar relatia lor intima isi pierde mai tot farmecul ,pana cand conflictele....dezamagirile...plictiseala ..ucid in intregime bucuria initiala.Desigur,la inceput cei doi nu isi dau seama de toate acestea dimpotriva ,ei iau intensitatea orbirii lor <nebunia lor>drept o dovada a puterii dragostei ce i-a cuprins ,cand aceasta nu dovedeste de fapt decat gradul insingurarii lor interioare.Trebuie sa invatam sa putem vedea cauzele acestor esecuri si de a invata ce inseamna iubirea...Trebuie sa constinentizam ca iubirea e o arta ....Daca vrem sa aflam cum sa iubim...trebuie procedat la fel cum ne dedicam pentru a invata acea arta:muzica,pictura,etc....Care sunt pasii necesari in invatarea unei arte?Putem inparti aceste lucruri in doua parti:insusirea teoriei si apoi insusirea practicii.....Dar nu pot fi sau nu ma pot numi cunoscator pe acea arta deoarece am nevoie de exercitiu pana cand voi ajunge la intuitia mea si esenta stapaniri a unei arte.Dar pe linga teorie si practica mai este nevoie de un al 3 factor pentru ca cineva sa devina maestru....Stapanirea acestei arte nu trebuie sa aiba o inportanta maxima...nimic nu trebuie sa fie mai preus de cel de al 3 factor...Ne pierdem energia pentru succese,prestigiu,,banii,putere....si nu mai avem suficienta energie pentru iubire...Omul poate progresa doar dezvoltandu-si ratiunea gasind o noua armonie ,,,,o armonie umana in locul armoniei preumane irevocabil pierdute.....O enigma nerezolvata dupa uni este ca omul se naste fara voia lui si moare inpotriva voi lui.....Omul din toate epocile si toate culturile este mereu in aceasi lupta cum sa-si depaseasca izolarea....fie egiptean,japonez,negustor,fenician,aduca jerfa,sacrifica animale...il cauta pe Dumnezeu...fiecare cauta solutii...totul depinde de gradul de invidualizare la care ajunge omul....La copilul mic eu-l sa dezvoltat dar nu foarte mult e dependent de mama sa ,de pielea ei catifelata,de zambetul ei si atunci cand dispare se simte izolat si e nevoie sa depaseasca izolarea pe alte cai ....Omul se regaseste in natura ....in copilaria sa se simte una cu natura....dar pe masura ce se emancipeaza omul vrea noi cai....Uni s-au ascuns intrun eu necunoscut....Actul sexual nu umple golul dintre 2 oameni decat pentru moment ....Majoritatea oamenilor nici nu sunt constienti macar de nevoia lor pentru el si pentru cei de linga el...Traim cu iluzia ca urmam propiile idei si inclinati..Oricine salveaza o singura viata e ca si cum ar fi salvat intreaga lume.....oricine distruge o viata e ca si cum ar fi distrus lumea intreaga...Toti oameni sunt egali doar atata timp cat se incearca ceva fara interes fara a primi ceva ceva ..deci trebuie sa incercam sa intelegem ca oameni nu trebuie sa foloseasca mijloace unul in dobandirea scopului sau ...iar altul in a astepta sa primeasca ceva...cum poate avea grija un om in aceasta retea de rutina sa nu uite ca este om,un individ unic,caruia ia fost data doar aceasta unica sansa de a trai,cu speranta,dezamagiri,cu tristete si frica ....spre atingerea a putea darui speranta celor din jur....Iubirea matura inseamna uniune cu conditia pastrari propiei integritatii a propiei individualitati....iubirea este o putere activa in om....o putere care sparge zidul ce separa omul de semenul sau care il uneste cu altii........iubirea il ajuta pe om sa depaseasca sentimentul izolarii si separarii ,permintandu-i totusi sa ramana el insusi...in iubire apare paradoxul ca doua fiinte devin una si totusi raman doua .....iubirea este o activitate nu un efect pasiv {a iubi este altceva decat a fi indragostit}La modul cel mai general sau vorbind mai pe scurt a iubi in primul rand a da si nu a primi..Ce inseamna a da?ori cat de simplu am vedea noi raspunsul ...el este plin de ambiguitati si complicati.....Cea mai raspandita eroare este ca a da ceva inseamna a <renunta la ceva"Dar sfera cea mai inportanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor materiale si aceeea ce tine de domeniul specific uman....Ce ofera o persoana alteia....?se ofera pe sine ,ofera ce are mai pretios ,isi ofera viata....Dar asta nu inseamna ca isi sacrifica viata viata pentru celalat,si ca daruieste cea ce este viu in el....oferind astfel din viata lui,il imbogateste pe celalalt,il face sa simta mai intens ca traieste si totodata simte el insusi mai intens ca traieste...el nu da ca sa primeasca ;a da este in sine o bucurie extraordinara bucurie....daruind nu poata sa nu aduca la viata ceva in celalalt,iar acest ceva se reflecta asupra lui insusi...daruind cu adevarat el nu poate sa nu primeasca ceva...a darui inplica sa-l faci pe celalalt sa daruiasca de asemenea si cei doi se inpartasesc astfel bucuria a ceea ce au adus la viata inpreuna....<dar este greu sa faci astfel de lucruri suntem invatati sa mergem pe un drum banal fara prea multa cunoastere si raman in necunoastere>candva se nasc intrebari si spunem de ce?pentru ce?toate astea pentru ca nicodata nu a fost cum ar fi trebuiet sa fie....uni supravietuiesc in cea ce nu cunosc iar alti sufera neinteligind nimic....In particular,in cazul iubirii ,asta inseamna ca iubirea este o putere ce produce iubire....pe cand impotenta sau o credibilitate ca totul este un roz al tau este incapacitatea de a produce iubire....marx afirma....<Sa privim>spunea el <omul ca un om ,iar relatia sa cu lumea ca pe o relatie umana si atunci nu poti schimba iubirea decat pe iubire,increderea pe incredere....si asa mai departe......oricare dintre relatile tale cu omul sau cu natura trebuie sa fie o expresie definita a adevaratei tale vieti individuale corespunzatoare dorintei tale.....daca iubesti fara sa generezi iubire ,adica daca iubirea ta ca atare nu produce iubire....poate fi doar o daruire neinteleasa o daruire a necunostintei a persoanei de linga tine ce nu stie ce isi doreste cu adevarat ....dar nu numai in iubire a da inseamna a primi...profesorul invata de la elev...actorul este stimulat de spectatori,pshihanalistul este insanatosit de pacient atata timp cat ei nu se trateaza unii pe altii ca pe niste obiecte si sant intr- relatie adevarata si productiva....cred ca nu mai este necesar sa subliniem faptul ca facultatea de a iubi ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a caracterului nostru...Acest lucru presupune realizarea unei orientari predominant productive...cu o astfel de orintare omul nu isi mai exploateza semeni ,trebuie sa tinem cont de 3 lucruri:grija ,responsabilitatea,respectul si cunoasterea....Daca cineva spune ca iubeste florile si vedem ca uita sa le ude nu putem crede in <dragostea>sa pentru flori.iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit..esanta iubiri este sa trudesti pentru ceva si sa faci acel ceva sa creasca ...iubirea si truda sunt inseparabile.....iubesti lucrul pentru care trudesti si trudesti pentru cea ce iubesti.....trebuie si responsabilitate si totusi responsabilitatea ar putea degenera usor capatand un caracter posesiv de dominatie dar intervine o alta componeta a iubirii:respectul....respectul nu este frica si veneratie...si inseamna conform radacini cuvantului respicere...a privi la ....a vedea o persoana asa cum este ....respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte pentru propiul ei bine si nu pentru a ma servi pe mine....daca iubesc acea persoana ma simt una cu el dar asa cum este nu asa cum as vrea eu sa fie pentru a putea sa o folosesc .....chiar daca am sti de o mie de ori mai mult despre noi insine nu am ajunge la un capat...tot am ramane o enigma pentru noi insine iar semenul nostru ne-ar ramane deopotriva o enigma....singura cale spre cunoastere este actul iubiri ...acest act transcede gandirea...traduce cuvintele...nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singura mina fara cealalta mina ....in ochi inteleptului cineva spunea:cerul este barbatul...iar pamantul este femeia...pamantul are grija sa faca sa creasca tot ce lasa cerul sa cada...cand pamantului i lipseste caldura ...cerul i-o trimite;cand isi pierde prospetimea si umezeala cerul i le reda....cerul sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poarta de grija nevestei sale....iar pamantul se ocupa mereu de ale casei....naste si hraneste tot cea ce poarta.....priveste pamantul si cerul ca avand inteligenta caci fac ceea ce fintele inteligente fac.....daca ei doi nu ar avea placere unul de celalalt de ce ar mai sta inbratisati ca doi indragostiti?fara pamant cum ar putea inflori florile si pomii?si ce ar mai produce atunci apa si caldura cerului?asa cum Dumnezeu a pus dorinta intre barbat si femeie pentru ca lumea sa fie perpetuata prin unirea lor...tot asa a inplantat in fiecare parte a existentei sale nazuinta catre o alta parte....si ei sa fie una si viata lor sa fie daruire pentru cei din jur....