A exista inseamna a trai constinet contradictia tragica dintre lumea dinlauntrul tau si lumea din jurul tau.lumea din noi nu se afla doar in pericolul de a se scufunda in mlastina conventionalului.e in in pericol de a fi ucisa,despartita de viata si de adevar.de a ajunge o schema un plan.efortul,oboseala este rodul intensitatii si al sensibilitatii.nu doar urateniile vietii atarna in balanta inimii si ne obosesc.sunt si frumusetile,sunt si celelalte calitatii ale vietii,dincolo de ceea ce e frumos si urat,dincolo de ceea ce este trist sau imbucurator.este viata insasi,plina de evenimente,ca prezenta a oamenilor,ca amintire si ca perspectiva,ca satisfactie si ca sete,cea care ingreuneaza inima intr-un mod neindurerat.oboseala este cea mai grea povara in viata.dak ar fi fost sa aleg intre oboseala si tristete,as fi ales tristetea si nu oboseala .tristetea e un adversar,e si o lupta.in vreme ce obioseala este destramarea completa a fortei,este istovirea care picura in fiecare colt al existentei o neputinta de neinvins...cel mai frecvent prilej de oboseala este nepotrivirea dintre lumea pe care o ascundem in noi si lumea vietii noastre de zi cu zi careai suntem nevoiti sa ne supunem.evenimentele si oamenii,amintirile si perrspectivele,satisfactia si setea,cantarite toate,acestea cu intensitatea si cu sensibilitatea inimii,creaza o lume aparte,atat de indepartata si atat de straina pentru conventiile vieti cotidiene.este o lume a ta proprie,cladita din cea mai pretioasa avere a sufletului tau,o lume kr iti apartine .totusi tu nu apartii lumi tale,tu apartii lumii cotidianului si conventiilor.orice lucru mare care se zbate si palpita inlauntrul tau,trebuie sa-l vezi realizandu-se in stereotipurile ieftine si ordinare ale consacratului si ale conventionalului.in lumea ta dragostea si creatia si prietenul-prietena- si iubirea si o mie de alte aspecte ale vietii au o calitate pe care in zadar o cauti in jurul tau in lumea vietii cotidiene.nu pot face insa nimik pentru omul de langa mine,care si-a zidit inlauntrul sau o lume frumoasa si ideal plasmuita si care acum isi pleaca grumazul in fata barbarilor,pentru k a crezut k nu se poate altfel,pentru k a crezut ca viata adevarata nu poate exista si ca lumea dinlauntrul lui este un vis si utopie.in cate piepturi omenesti nu s-a scufundat cate o Atlantida ,lumea de vis a marilor aspiratii care a fost mai adevarata decat cea mai palpabila realitate.abia e tarasc deasupra cetatii pierdute apele murdare ale conventionalitatii si ale derizoriului.niciodata n-am auzit vreun planset mai adanc si mai tanguitor pentru cetatea pierduta decat cuvintele unui om care a vazut intrega zidire a lumii sale launtrice ca pe o mica revolutie esuata impotriva consacratului si a conventionalului care predomina in societatea oamenilor.viata mea a spus el,este o mica revolutie esuata.exista un drum printre drumurile vietii care nu are colturi,care nu are cotituri,care e neted si mereu acelasi pe toata lungimea sa nesfarsita.este drumul fugii.este un drum care deschide in fata naostra la fiecare cotitura,la giecare intoarcere a mersului nostru cotidian.e o incercare si lupta insotita de oboseala insuportabile care ne apasa.fuga este drumul care ne scapa de contradictia tragica din lumea din noi si cea din jurul nostru.toti cei kr nu traiesc aceasta contradictie ca pe un efort zilnik,tragic,plin de agonie si de lupta.au pornit-o deja pe drumul neted.e un drum usor,dar atat de monoton,fara cotituri,fara colturi,drept si mereu acelasi pe toata lungimea sa nesfarsita.fuga inseamna a te predea cu totul uneia dintre cele doua lumi care te sindeaza si te invrajbesc.ignori una dintre ele si mergi mult mai usor.rupi lumea inimii tale de viata si de cotidian,o creezi in afara realitatii si utopica si te predai reveriei,devenind un evadat fericital realitatii pamantesti.sau incei atlantida de vis in mlastinile celui mai vulgarpragmatism,in cerintele interesului,ale instinctelor,ale conformismului socilasi lasi sa se implineaska ciclul tau biologic ca un numar patetik in succesiunea generatiilor.acestea sunt cele 2 directii principale ale fugii care il elibereaza pe om de conflictul tragic si conventional.directiile acestea se realizeaza in viata intr-o mie de forme si etape.la fiecare cotitura,la fiecare intorsatura a mersului nostr zilnic,pandeste drumul cel nesfarsit al fugii.poate cea mai tragica,dar su cea mai nobila etapa a fugii este dorinta de moarte.oboseala face viata atat de grea,incat moartea seamana doar cu o lunga odihna.sufletul inseteaza dupa moarte pana in cel mai indepartat coltisor al sau.pentru ca istovirea i-a picurat inlauntru,in fiecare coltisor,acest preaplin chinuitor al vietii de care am amintit mai inainte.moartea e o schimbare,pragul unei schimbari profunde,predarea in mainile unei mari Iubiri.toate acestea sunt o cucerire si nu o stare.moartea este capatul luptei si nu iesirea sa scaparea prin fuga.certitudinea vietii traieste in noi numai intr-o perpetua stare de urgenta.contradictia tragica dintre cele doua lumi,dintre cea launtrica si cea din jurul nostru,este premisa pentru a o trai pe cea dintai,si prin urmare,este conditia indispensabila k noi sa existam ca oameni.fiecare solutie care desfiinteaza contradictia,scindarea,tragismul ciocnirile neintrerupte cu barbarii,este o solutie a fugii.si in spatele fiecarei solutii a fugii exista o moarte,o atlantida moarta,o lume pierduta.e grea oboseala,istovirea,nostalgia mortii...