Dragi frati intru Hristos Domnul, Bucurie , Har , Nadejde si Mila sa aveti in aceste zile de sarbatoare cand Mantuitorul a inviat cu Trupul, pentru a noastra mantuire. Sa strigam cu totii: Hristos a inviat! Si sa nu deznadajduim precum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, de am venit in ceasul al 11-lea sa ne bucuram de acest praznic in inimile noastre asa cum poate fiecare, evident crestineste.

In saptamana trecuta, am cercetat mai profund Scriptura si am descoperit multe lucruri profunde si tainice. Se vorbeste extrem de putin pe un subiect atat de complicat (sau complex) : Pogorarea la Iad a Mantuitorului. Mie imi aduce bucurie, nadejde acest moment atat de minunat. Si acum sa va ofer din inima mea niste cugetari.

Iata vom lua pe rand: "Hristos a inviat", e centrul atentiei noastre acum. Ce inseamna aceasta? Ca El a biruit moartea. Duhul Sfant a inviat firea umana a Mantuitorului, caci numai omul putea suferi o asemenea stricaciune -moartea- , nu si Cel ce fara vina, fara pacat, care venind in lume pentru a noastra mantuire a suferit moarte, si inca moarte pe Cruce ca un talhar. Iata, Domnul Hristos dupa Inviere a purtat semnele cuielor si semnul unde a fost impuns in coasta, dar Trupul Sau a primit o infatisare noua dupa Inviere, indumnezeita. Aceasta infatisare noua e in contrast cu descrierea lui Isaia cand afirma despre El ca "nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nicio infatisare, ca sa ne fie drag". Isaia descrie Chipul pe care il avea Mantuitorul nostru in timpul Patimirilor Sale de buna voie. Dar Hristos nu avea infatisare urata nicidecum , caci iata ce spune psalmistul David: "Impodobit esti cu frumusetea mai mult decat fiii oamenilor” (Ps. 44, 2).

Deci aceasta transfigurare a Domnului Hristos, de la o infatisare in care se vedeau in mod transparent durerile, neputinta si pacatele noastre luate asupra Lui in timpul Patimirilor Sale, este o transfigurare personala, a fiecaruia, trecerea de la omul cel vechi robit mortii, la omul cel nou imbracat in Lumina. Aceasta transfigurare arata trecerea de la moarte la invierea personala a fiecaruia la Judecata de Apoi, caci iata ne ofera Sfanta Scriptura indicii asupra felului in care vor arata trupurile noastre atunci, prin caracteristicile Trupului Sau, ca exponent al invierii fiecaruia: vor fi pline de slava, caci asa s-a aratat El dupa Inviere, vor fi spirituale, caci iata El a intrat cu Trupul Sau prin usile incuiate la Apostoli zicandu-le: "Pace voua!".

Trecem mai departe: "cu moartea pe moarte calcand". Ce inseamna aceasta? Eu am gasit in inima mea mai multe interpretari printre care: Cand era Hristos pe Cruce, pentru a se apropia moartea si implicit caracteristicile acesteia: frica, cutremurul deznadejdii si neputinta interioara, El a trebuit sa se simta parasit de Dumnezeu, de aceea a strigat in mod tragic in numele intregii omeniri: "Eli Eli lama sabahtani"!

Dumnezeu pe Cruce, devine prototipul omului de pretutindeni: de la Adam pana in prezent, deoarece El a simtit exact fiorul si groaza mortii in firea lui umana, caci in cea divina era cu neputinta sa se apropie moartea de Dansul, Cel datator de Viata. Planul mantuirii noastre obiective, prin Jertfa de pe cruce este incheiat prin: "Savarsitu-s-a!". Acum, biruind frica de moarte a omului vechi, calcand acest iad interior al fiecarui om, s-a pogorat la iad, unde moartea stapanea... nestingherita. Ce este aceasta moarte din iad? Neputinta de a scapa de blestemul pacatului stramosesc. Simtind apropierea Lui, lanturile mortii care ii tinea pe cei de acolo inchisi, s-au rupt, deoarece nu puteau suferi Viata, biruinta Sa de pe Cruce prin... moarte!

Sfanta Scriptura ofera putine detalii despre ceea ce s-a intamplat in iad, in schimb gasim marturia Mantuitorului Hristos in Evanghelia dupa Matei, cap 12 versetul 40: "Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi." Deci in inima pamantului este iadul. Acolo, moartea stapanea pe oamenii Vechiului Testament. Deci iata, ca dupa moartea Sa, El a mers la iad si a stat acolo, alaturi de Adam si Eva trei zile si trei nopti. Iadul nu il putea purta pe Hristos, dar El s-a facut incaput si acolo, caci mare e Taina Sfintei Treimi: "In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplandu-le Cela ce esti necuprins”.

Trecem mai departe: "si celor din morminte Viata daruindu-le!". Citind in Sfanta Scriptura, Mantuitorul Iisus Hristos spune: "Si aceasta este viata cea vesnica, ca sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Deci El a facut lumii cunoscuta voia Tatalui, si viata vesnica este echivalenta cu cunoasterea de fapt a Adevarului, caci nu spune oare tot Hristos ca El este Calea, Adevarul si Viata?

Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Fiul. Deci Fiul lui Dumnezeu a daruit viata vesnica, in Imparatia Cerurilor, celor pe care i-a mantuit din chinurile iadului, a facut cunoscuta Slava Preasfintei Treimi in sanul iadului, si a desfiintat moartea. Mormintele ar fi dupa mine, lacasurile in care cei adormiti din Vechiul Testament staruiau in asteptarea Rascumparatorului, cu nadejde multa si cu inima plina de pace in cazul celor drepti.

Iar in cazul celor care erau pagani, dar care din fire faceau cele ale legii, Iisus Domnul s-a milostivit si i-a mantuit. De ce toate acestea? O zice chiar Hristos in Evanghelie dreptatii: "Pentru ca bucuria Mea sa fie deplina in voi". Ioan (15, 11) .  Acest cuvant este valabil si pentru cei din iad, caci si lor le-a venit bucurie mare si multa, deoarece Insusi Creatorul Cerului si al Pamantului s-a pogorat in intuneric cu Lumina Sa cea mare si intunericul nu a cuprins-o si a fugit de dansa!

In alta ordine de idei, pasajul redat mai sus, se refera de asemenea la momentul in care dupa moartea Sa de pe Cruce (cand soarele si-a intunecat razele lui, pentru a nu vedea nelegiuriea oamenilor) au inviat cei drepti din morminte si s-au aratat in templu. Pentru ca sa urmeze constatarea plina de viata, cutremuratoare, de altfel, din inima acelui sutas care era in fata Crucii Sale: "Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!" Marcu (15, 39).

Pe fondul acelui moment tragic, acest adevar vine ca urmare a ceea ce natura arata prin semnele ei, si nu pe fondul unei constatari personale directe, izvorate din evlavie, precum cea a Martei: "Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume." Ioan (11, 27). Deci iata cata bogatie de intelesuri se afla in Sfanta Scriptura!

Sa cugetam la acestea si vom simti bucurie multa! In cele din urma, iata ca Hristos nu i-a lasat pe ucenici fara mangaiere, ci le-a spus ca va fi langa ei curand, prin Invierea Sa: Atunci Iisus le-a zis: "Voi toti va veti sminti intru Mine, in noaptea aceasta, caci scris este: Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei. Dar dupa Invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea" Matei(26, 31-32) sau "Adevarat, adevarat zic voua ca veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Voi va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie" Ioan (16, 20).

Fie ca Invierea Mantuitorului, care s-a facut parga a invierii noastre, sa va aduca belsug de bucurie in inimile voastre, pentru a auzi rasunand in lume Cuvintele Mantuitorului rostite femeilor mironosite: Bucurati-va!

Hristos a inviat!

Cu drag in Hristos, al vostru frate,....