Ieri am intrat într-un celebru lanț de magazine cu produse din domeniul IT pentru a face o achiziție. Deși pornisem hotărât în privința achiziției, totuși am ezitat în magazin întrucât agentul de vânzări m-a întâmpinat și tratat cu dezinteres. Așadar, dezinteresul pe care l-am resimțit m-a determinat să-mi schimb decizia de cumpărare. Însă dezinteresul agentului de vânzări nu a avut doar acest simplu efect asupra mea, ci a contribuit în mod unilateral la formarea opiniei mele despre acel lanț de magazine.
Cu această ocazie mi-am amintit de o întâmplare la care am fost martor cu ceva timp în urmă, întâmplare care ne va ajuta foarte mult să înțelegem anumite mecanisme ale relaționării interumane:
Într-o zi oarecare am avut de rezolvat o anumită problemă la o bancă foarte cunoscută, dar și foarte aglomerată. Țin să precizez că acea agenție este mai tot timpul aglomerată în ciuda faptului că personalul își dă toată bună-voința ca lucrurile să se desfășoare normal. Pur și simplu personalul este depășit la orele de vârf din pricina afluxului mare al clienților. Însă o parte din vina carambolului de clieți se datorează și conducerii băncii care ar avea posibilitatea de a suplimenta numărul de ghișee pentru a face față cererii la orele de vârf.
Revenind la întâmplarea noastră, tot așteptând să-mi vină rândul din marea de oameni, unul din clienți a ajuns la capătul răbdării și a început să vocifereze indignat la adresa băncii. Omul acuza în gura mare faptul că banca respectivă își bate joc de proprii clienți, că mereu este aglomerat acolo din pricina (dez)organizării, iar el pierde timpul și multe altele. Consiliera de clientelă a încercat să-l calmeze pe domnul respectiv însă cu greu a reușit. Omul acuza întreaga bancă, deși numai conducerea locală purta o vină în acel context particular.
Deși banca respectivă are și agenții neaglomerate în acel oraș, agenții care pot răspunde cu promtitudine și celor mai exigenți clienți, domnul respectiv a asimilat imaginea întregii bănci cu imaginea agenției locale pe care o cunoscuse. În ochii acelui om, banca degeaba avea o armată de oameni capabili, dacă experiența lui a fost una a nemulțumirii. Pe acel om nu-l interesa buna organizare de la alte agenții, ci îl interesa ca problema lui să se rezolve acolo unde se afla, pe loc. De aceea a atribuit experiența neplăcută întregii bănci.
Iată cum o experiență limitată în timp și spațiu se răsfrânge asupra unei întregi entități, deși experiența respectivă nu este în mod imperios una reprezentativă pentru întreaga entitate.
În general, noi oamenii, facem la fel în viața de zi cu zi. Asimilăm persoanele care reprezintă o entitate (instituție, bancă, simplu magazin etc.) cu însăși entitatea respectivă. Aceasta se întâmplă deoarece impresia despre entitatea respectivă se rezumă cel mai adesea doar la impresia avută despre persoana care reprezintă entitatea și cu care noi am intrat în contact. Dar această echivalare dintre impresia față de persoana reprezentantă și cea față de entitatea reprezentată nu este întotdeauna cea mai obiectivă, deoarece se întampă în multe cazuri ca persoana reprezentantă să nu fie imaginea fidelă a intereselor și conduitei pe care entitatea reprezentată o adoptă.
Mai mult decât atât, o experiență particulară în legătură cu o mică parte a unei întregi organizații, fie că este pozitivă sau negativă, nu poate fi generalizată atribuind-o întregului, atâta timp cât acea experiență particulară nu este o caracteristică generală a întregului. Dacă majoritatea angajaților unei firme sunt bine pregătiți profesional, iar eu am parte doar de unul slab pregătit ce reprezintă o excepție față de majoritate, atunci lucrul acesta nu mă întreptățește să trag concluzia că toți angajații firmei respective sunt slabi și că firma este prost codusă. Cu toate acestea, în acest mod simplist raționăm de cele mai multe ori: imaginea angajatului slab pregătit, devine în ochii noștri imaginea întregii organizații pe care o reprezintă.
Din aceste considerente, în calitate de creștini drept-măritori, se cade să fim conștienți de faptul că oamenii din afara Bisericii îl percep pe Dumnezeu întocmai cum fac aproape toți oamenii cu instituțiile, băncile, și celelalte organizații social-economice. Așa cum angajații sunt cartea de vizită a firmelor la care lucrează deoarece clienții își creează imaginea despre firmă în funție de personalul firmei, tot așa creștinii sunt cartea de vizită a lui Dumnezeu față de toți ceilalți oameni, pentru că oamenii din afara Bisericii își creează imaginea despre Dumnezeu și Biserică în funție de experiența avută cu credincioșii.
Și întrucât ateii, agnosticii și toți certații cu Dumnezeu, își formează opinia despre Dumnezeu și Biserică în funcție de experiența pe care o au față de creștini, nu degeaba mulți s-au smintit de instituția Bisericii atâta timp cât s-au simțit oripilați pe bună dreptate de faptele unor membri ai Bisericii.
Dacă ateul sau "creștinul" de ocazie vede că preotul parohiei de care aparține una predică și alta face, adică dacă îl vede lăcomindu-se, mâniindu-se pe nedrept sau desfrânând, atunci ateul va asocia imaginea tuturor preoților din Biserică cu imaginea preotului respectiv. În ochii acelui om toți "popii" sunt lacomi, hoți și curvari deși a văzut ceva nereprezentativ pentru întreaga preoțime. Ceilalți preoți și călugări evlavioși, cu viață sfântă, nu mai există în ochii ateului/ "creștinului" de ocazie și astfel sminteala, din partea preotului cu pricina, devine motiv de îndreptățire pentru propriul ateism, pentru o viață de compromis sau pentru o conduită creștină laxă.
Așadar, este bine să înțelegem anumite lucruri elementare deoarece noi, ca și creștini, avem o răspundere imensă față de toți ceilalți oameni: reprezentăm imaginea lui Dumnezeu în lume.
Dacă tu ca preot, predici de la amvon milostenia și cumpătarea iar după ce ai terminat de predicat intri într-un Volkswagen sau Audi ultimul tip pentru a ajunge acasă, fii convins că nu reprezinți instituția Bisericii prin fapte, ci doar pozezi artistic ceea ce nu faci. Așa cum cineva fără voce și ureche muzicală, falsează interpretarea unei melodii celebre deranjând auditoriul, deși linia melodică scrisă este extrem de frumoasă și înălțătoare, tot așa preotul falsează prin fapte învățătura de credință a Sfintei Evanghelii. Aproape degeaba predici ca preot, dacă nu faci ceea ce predici și pe bună dreptate te taxează credincioșii sau ateii, că ești fariseu.
Dacă tu ești vânzătoare de cărți bisericești și citești ziare cu femei îmbrăcate sumar în timp ce vinzi, fii convinsă că nu reprezinți lucrurile pe care le promovezi pe raft, ci reprezinți sminteala pe care o savurezi în fapt. Degeaba porți pe de o parte fustă lungă și batic pe cap, dacă pe de altă parte promovezi în același timp contrariul decenței. Dai dovadă de fariseism și te faci pricină de sminteală pentru cei șovăielnici în credință.
Dacă tu ca simplu mirean pretinzi că ești credincios, dar faptele tale nu te clasează cu nimic mai presus de nivelul celor din jurul tău, fii convins că nu reprezinți adevărata imagine a lui Dumnezeu ci doar îl cinsteși cu buzele iar cu inima slujești mamonei. Degeaba te vede cineva ducându-te duminică de duminică la biserică, dacă în timpul săptămânii te vede înjurând, bârfind sau curvind. Faptele tale nu-i vor schimba în bine pe cei din jur ci mai mult le vei da motive să-și îndreptățească patimile. Prin contrastul dintre ceea ce ne-am angajat să reprezentăm și ceea ce reprezentăm prin fapte, putem îndepărta oamenii de Dumnezeu și de Biserică, și vai aceluia prin care vine sminteala.
Pentru a fi într-adevăr cărți de vizită demne de a-l reprezenta pe Dumnezeu, adică reprezentanți legitimi iar nu neaveniți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne dă trei repere principale:
a) Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
b) De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
c) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
Așadar, pentru a fi reperabili ca fii ai lui Dumnezeu în lume și pentru ca Dumnezeu să se facă simțit din faptele noastre, se cade să avem dragoste față de toți cei din jur așa cum Dumnezeu are dragoste față de noi. Dacă vrem să fim reprezentanți legitimi ai lui Dumnezeu, trebuie să încetăm a mai fi creștini de ocazie sau creștini cu buzele: nu creștini de duminică și nici din Crăciun în Paște, ci creștini în fiecare gând, vorbă sau faptă; creștini cu normă întreagă, clipă de clipă, în fiecare loc și pentru fiecare persoană sau lucru în parte.
Doar ajungând la această conștiință a răspunderii purtate putem să-i schimbăm în bine pe cei din jurul nostru. Doar așa îl reprezentăm cu adevărat pe Dumnezeu în lume: când toate faptele noastre vor fi de fii ai Lui iar noi ne vom avea ca frații între noi.
Ar fi bine să conștientizăm că așa cum noi avem așteptări ridicate și pretenții foarte mari de la preoții noștri, tot așa si cei care nu au treabă cu Biserica au pretenții foarte mari de la noi, văzându-ne că suntem credincioși. Iar dacă nu ne vom ridica la măsura așteptărilor, dezamăgirea celor necredincioși va fi cu mult mai mare decât dezamăgirea noastră față de un preot care calcă strâmb.
Se cade a ne face o cercetare adâncă de conștiință, și cred că doar așa vom realiza că am avut și avem greșeli care au îndepărtat oamenii de Biserică și care îi determină pe cei slabi să stea departe de Dumnezeu...
doamne ajuta..