Tinerii în Biserică - Predici la duminici și sărbători

Sufletul său, maramă de cer, iradia în zodia cumpenei dintre Moise şi Hristos, păşind printre Luceferii ce cerneau heruvimi, pe răsfăţatele pleoape de stele, picurându-le chihlimbarul pe brocardul verde al pământului din care au răsărit irişii de păpădie. Frumuseţea sa spirituală este meridianul înţelepciunii, care încântă ramurile culturii universale cu mireasma epistolelor sale, brodând cu duhul său ţărmurile de lumină în care se scaldă albatroşii şi unde oamenii de spirit îşi distilă elocinţa.

Înţelepciunea marelui Pavel vine din nectarul bucuriei lui Dumnezeu, dăruit preaalesului Său, care a zămislit în noptatecul azur trupul feciorelnic al celui mai frumos poem de dragoste, din care înfloresc toate petalele noastre de dor. Neprihănirea sauliană încrustată în mugurii prigoanei, i-au netezit ascultarea unei vii dorinţe a sufletului său, de a împlinii Legea veche, chiar lovind cu piciorul în ţepuşe, dacă Bunul Dumnezeu, n-ar fi pus în Floarea Evangheliei Sale, zumzetul de albine al cuvintelor hristice.

Temeritatea tânărului din Tars, plămadă a Regatului Thrac şi-a luat din fulgerul scitan, mătasea gândului de o nemaiauzită chemare, ca raza ce aruncă galbeni pe câmpii şi peste câmpuri, propăvăduind harul în inimile în care au înflorit grădinile atotfrumoasei Împărătese Maria.

Unitatea dintre cuget şi faptă a Apostolului Pavel, ţesută din borangicul serafic a risipit mii de iţe, de mărgăritare eclesiastice în cosiţele-mlădiţe din Hristos, înconjurând pământul cu aripile lor pline de taine şi frumos.

Libertatea ca un potop de dragoste în Duh şi nebunie în Hristos, privilegiu de neţărmurit, conferit alegerii sale, a deschis ochilor noştri o lume împodobită cu crez şi cu pudră de soare, revărsată peste aurul topit al inimii din care ţâşnesc everestic diamantele minţii.

Apostolia lui Pavel este acatistul vieţii sale dumnezeieşti, ce a adus în gena nopţii lumeşti, jindul năframei de aur a Zorilor Dimineţii de Înviere- Răsărit al Muntelui etern ce străjuieşte veşnicia Câmpiei ortodoxe dunărene.

Pavel cel Mare cu glasul său de tunet a zguduit vămile pustiei sufleteşti, adunând fiii prigoniţi cu înfăţişare curată, ce umblau dinadins ca o şoaptă de pâslă, printre ungherele împăienjenite ale catacombelor, ce risipeau dârele albe ale Rugăciunii inimii.

Ortodoxia lui Pavel este giulgiul de Lumină al Mântuitorului, din care a ţâşnit prin mătasea de raze ale Sfântului Duh, Trupul dumnezeirii nemuritor al frumuseţii lui Iisus Hristos, Catapeteasmă a Învierii şi a Înălţării, hârjoana copiilor cu mâinile de lujer, care au sărit în braţele mângâierii divine.

Suferinţa dăruită de Cruce i-a aprins patima de foc a slujirii, înflorind în surâsul Tatălui ceresc, care a trimis cu caleaşca de sus, harul binecuvântării Sale peste un cer de pământ dac, înălţând în Cuvânt, în dangătul clopotului de soare, turle de mărgăritare voroneţiene, putnene sau tismănene...

Temelia pe care a zidit Hristos Biserica Sa este truda crezului său apostolic, înalt cât Kogaionul Dacilor, peste care a pogorât Dumnezeu toate darurile Sale: mladă din mlada veşniciei, lumina din surâsul îngerilor, potirul de jertfă al sfinţilor şi rândunelele zvârlite-n azur de bucuria Copiilor.

Ofrandă curată bate în pulsul său martiric, ca puiul de seraf trimis de Maica Cerului să-i ude Grădina în care a pus răsduri Andrei şi pe care Petru a împrejmuit-o cu Piatra Craiului Valah, dăltuindu-i nemurirea în dantelăria verde a Carpaţilor, peste care veghează Corbul Alb al monahismului ortodox.

Lumina faptelor sale a oferit lumii creştine marele discurs al iubiri faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserica dreptei credinţe, ca un vis întrupat în mărire şi slavă, ce-a prefăcut cu un chiot mănoasa câmpie de grâu dac, în trilul de aur al ciocârliei psaltice.

Pavel a fost hărăzit de Dumnezeu cu o tărie de caracter cât izvorul Dunării şi Nistrului la un loc, scuturându-şi epistolele cu tâlcuirile cosmice peste creaţia Treimii, peste miriştea de argint a lui Deceneu, epistole, care au vărsat în inimile noastre mirodenii heruvimice.

Adevărul credinţei lui Pavel este mesajul evanghelic al Iubirii lui Hristos, crescut în rădăcinile dreptăţii, cu mugurii înflorind în dor, ca rândunelele îmbobocite în cuiburile de nori, mistuite de soare, ca sufletul ce modelează trupul într-o dragoste mai presus de orice, ca doina românului înveşmântată mioritic în zborul jertfei Meşterului Manole, a lui Avraam sau a lui Iov.

Via lui Dumnezeu în care au lucrat Andrei, Ioan, Petru, Pavel şi ceilalţi, se adună în ciorchinii de sfinţi, ce şi-au zidit sufletele în chiliile lor de lumină şi se prelinge pe frunzele angelice în roua de îngeri, din care arhanghelii îşi udă frunţile de Afuz-alină.

Evanghelia pe care o slujeşte everestul apostolilor este ţesută cu sângele Hristosului nostru, dăltuită cu cuvintele Sfântului Duh, cu binecuvântarea iubirii Tatălui Creator pe ştergarul sufletului preafrumoasei Fecioare, brodată cu dragostea ucenicilor, cu frescele aurelor de sfinţi, cu pecetele îngerilor, dar şi tivită cu azurul credinţei valahilor.

Leagănul Ortodoxiei Hrist-apostolice s-a urzit prin marele Pavel, alături de cel întâi chemat Andrei, de apostolul iubirii Ioan şi de ceilalţi fraţi mesianici, pentru a se ţese porfira mântuirii cu icoana în care drepţii cad jertfelnic, ridicându-se prin crucile milioanelor de mucenici, prin zborul cucilor de la Aiud, prin fâlfâitul berzelor de la Jilava, prin freamătul porumbeilor de la Gherla, prin zborul săgetat al rândunelelor de la Mislea sau prin albatroşii cumplitului Canal...

(Prof.drd. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - 27 Iunie 2008, Vineri, Sf. Mânăstire Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul- Ivăneşti, Vaslui)