Acum două săptămâni, am primit de la părintele meu duhovnic o icoană cu Maica Domnului alăptând pe Pruncul Hristos. Mult dragă îmi este icoana şi îmi mi se bucură inima când o privesc gândindu-mă la bucuria pe care Maica lui Hristos o avea când ţinea în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Mă uit la chipul ei feciorelnic din icoana şi văzând zâmbetul ei nespus de duios, înţeleg că nimeni şi nimic nu ne este bucurie aşa cum Bucurie ne este Hristos.
Ochii Maicii din icoană privesc smeriţi dar nu către Hristos. Privirea îi este îndreptată spre acea taină pe care o poarta în inima sa, spre taina minunatei zămisliri şi naşteri a Domnului nostru. Această zămislire prin umbrirea Duhului Sfânt şi naşterea lui Hristos au lăsat-o pe ea pururea Fecioară. Privind ochii Maicuţei, nu pot sa nu intreb:
Cum o fi bătând, Măicuţă, inima ta când hrăneai pe Hrănitorul tuturor? Cu câtă duioşie purtai pe braţele tale pe Cel ce pe toate le ţine? Cu câtă bucurie îmbrăca Hristos inima ta atunci când tu înfăşai în scutecel pe Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină? Cu câtă dulceaţă se umplea, Măicuţă, sufletul tău când legănai pe Iisus Cel nesfârşit de dulce ?
Cum nu te vom ferici noi pe tine, Pururea Fecioară Maria?
<!-- {lofimg src="/images/stories/2010/noiembrie/maica-domnului.jpg"} -->
Cum nu te vom cinsti pe tine, Maica Dumnezeului nostru?
Stăpâna noastră Preabună, strânge-ne pe toţi în poala veşmântului tău şi slobozeşte-ne în Grădina Raiului !..
DOAMNE AJUTA..