În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David,ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei (Luca 2;1,3-7).

Iubiţi fraţi creştini,

Prima întrebare când vorbim despre Naşterea Domnului este aceasta: de ce a venit Fiul lui Dumnezeu în lume şi mai ales, pentru ce a venit? A venit deoarece nimeni nu putea să oprească şi să ridice pe oameni din alunecarea lor în prăpastia păcatului şi a pervertirii firii umane, această putere aparţinând doar Creatorului; precum noi suntem dispuşi să ne dăm viaţa pentru cineva drag nouă, cu atât mai mult Dumnezeu.

Nașterea lui Hristos nu a avut loc întâmplător în vremea aceea, sau în locul acela. Întru El s-au împlinit profeţiile vechi testamentare despre Mesia. Până la Fecioara Maria nu a fost femeie vrednică să-l poată purta în pântece pe Mântuitorul şi prin care El să poată veni în lume.

Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, a ales să vină şi să se nască nu în palatul împăratului, nici măcar într-o o casă obişnuită, ci în un grajd (atât de mare era căderea oamenilor); nu în porfiră şi mătăsuri, ci în iesle pe fân. Astfel, El a arătat că Împărăţia Lui nu este aici sau de aici, dar mai ales a arătat că El nu are de-a face cu păcatele şi ticăloşiile prezente în lumea aceasta; de aceea, El a ales întru cele simple și smerite să vină, întreaga natură ascultându-L şi slujindu-L ca pe Stăpânul ei: boii işi aduceau suflarea călduroasă pentru a-L încălzi, steaua şi-a arătat lumina sa peste Prunc, şi lucrul cel mai dureros -pentru evrei - neamurile lumii (simbolizate prin magi) au venit să-i se închine Mântuitorului, pe când evreii... l-au răstignit. Evanghelistul Ioan spune tot în acelaşi context: Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. (Ioan, 1:11).

Dar ne întrebăm, pe dreptate, daca ar fi venit Hristos Iisus în lume ca fiul Cezarului, nu ar fi fost mai mult cinstit şi respectat şi astfel religia creştină s-ar fi impus mai uşor? Ba da, dar ar fi fost inutilă o astfel de venire deoarece nu ar fi fost primită cu inima deschisă de poporul roman, ci din teamă şi slugărnicie faţă de Cezar.

Pentru a întelege cât mai mult din bucuria acestei sărbători, să ne punem în situaţia poporului evreu care aştepta de mii de ani un Mântuitor, şi de abia acum apărea... Situaţia se poate asemăna cu cea a unui om în primejdie de înec, şi în timp ce se tot scufundă (cu deznădejde) apare o mână salvatoare.

Lucrul cel mai important pentru noi este acesta: Naşterea Domnului a avut loc acum 2000 de ani, insă de atunci și până la sfârșitul veacurilor El caută loc în inima fiecăruia dintre noi să se nască. Dacă până acum am fi învinuit evreii pentru respingerea Mântuitorului, acum vine vremea noastră: îi dăm întreaga noastră fiinţă, inimă sau doar un colţişor( şi acela, doar le necazuri valabil) sau şi mai rău, poate nimic?

De aceea, noi vă dorim ca să se nască Hristos Mântuitorul şi în inimile voastre, căci odată născut şi crescut, El vă va fi singurul Prieten care nu vă va părăsi nici o clipă; El nu vine doar la Paşti şi Crăciun, ci zi de zi, minut de minut, şi vă umple inimile de bucurie şi de nădejde încât nimeni şi nimic nu vă va mai putea întrista. De aceea, repet: Fie ca Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos să se nască şi să crească şi în inimile voastre îndurerate, întristate şi mai ales însingurate, Amin.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh...

DOAMNE AJUTA.....