Doamne ajută! Am văzut pe site secţiunea "Recomanda tinerilor o carte care ţi-a plăcut" şi aş vrea să recomand şi eu o carte care pe mine m-a impresionat foarte mult: Viaţa şi minunile Sfântului Ioan Iacob (Hozevitul de la Neamţ).
Finuţul nostru s-a născut în dată de 5 august, ziua prăznuirii Sfântului Ioan Iacob. Am considerat potrivită aceasta carte ca primul nostru cadou pentru micuţ (încă nu era botezat), mai ales că îi poartă şi unul dintre nume. M-am gândit că dacă tot am cumpărat această carte, nu ar strica să o citesc şi eu înainte de a o face cadou.
Este o carte care te aduce în contact direct cu un sfânt al zilelor noastre. Totul e real şi recent, iar cel mai mare efect asupra mea l-au avut pozele. Ele sunt reale, sunt de netăgăduit, vorbesc de la sine şi nu mai lasă loc de interpretări sau teorii inutile.
Sfântul Ioan Iacob e un sfânt roman, e de aici, de pe aceste meleaguri, nu de undeva departe. A trăit recent (23 iulie 1913 - 5 august 1960), arătând prin exemplul propriu ca şi în aceste zile se poate ajunge la sfinţenie.
Pentru mintea umană de azi, care cere tot timpul dovezi clare şi care are tot timpul nevoie de justificări palpabile, pozele cu moaştele sfântului sunt o întărire a faptului că Dumnezeu lucrează prin oameni, că Dumnezeu există.
Într-o lume în care atâtea culte şi secte creştine simplifica, minimalizează şi desconsidera multe aspecte ale Dreptei Credinţe, viaţă şi moaştele Sfântului Ioan Iacob dau mărturie despre Adevăr, despre unicul şi singurul Adevăr, despre valoarea Sfintei Tradiţii, care include şi cinstirea moaştelor. Nu cinstim nişte oase, nişte fire de păr, câţiva metri pătraţi de piele şi nişte haine vechi, ci noi ortodocşii cinstim omul,
Atât sufletul lui cât şi trupul lui, care I-a urmat lui Hristos în toate. Omul care prin vieţuirea să exemplară s-a umplut de Duhul Sfânt, Duh Sfânt care continuă să lucreze şi după moartea trupească. Dovada acestui fapt sunt minunile pe care Sfântul Ioan Iacob, din milă Bunul Dumnezeu, le face în aceste vremuri.
Pentru toţi cei rătăciţi de la Dreapta Credinţă, care însă cred în Iisus Hristos, aş avea o întrebare: Când un om se roagă Mântuitorului, se roagă doar părţii dumnezeieşti, său şi celei trupeşti? Iisus Hristos îmbina cele 2 firi, în El cele 2 firi sunt Una, pe vecie. (Să nu uităm că pentru păcatele şi răutăţile noastre Mântuitorul nostru Iisus Hristos are trup pe vecie). Iar dacă cinstim, respectăm şi credem în Învierea cu trup şi suflet a Mântuitorului, atunci să-i cinstim şi pe prietenii Lui, pe sfinţii Bisericii dreptmăritoare, cu aceeaşi evlavie şi în acelaşi fel: atât sufletul (prin rugăciune) cât şi trupul (prin cinstirea moaştelor).
Dacă vreţi credinţa ortodoxă reală, autentică, concretă, vizibilă, recentă atunci această carte este cea mai indicată.
Doamne ajută!