Suntem brazdati de rani pe dinauntru si pe dinafara. Cine poate sa spuna ca ranile dispar, se vindeca? Cine poate uita ce i-a provocat o durere?Ranile ne tin ca o panza de paianjen. Suntem prinsi in amintiri tacute, in ganduri nerostite si tot ce a fost in viata noastra va fii atata timp cat si noi vom exista.Faptul ca ne trecem traumele in inconstient nu inseamna nimic! Niciodata nu trecem cu adevarat peste, pentru ca nu uitam, invatam doar sa traim cu ceea ce suntem si ceea ce ne-a facut viata sa fim.Mereu auzim ca cineva a murit si a fost uitat. Nimeni nu poate fii uitat. Din milioane si milioane de oameni ce au trait si au murit, nici macar unul nu a plecat fara sa lase ceva in urma. In constiinta omenirii, fiecare a facut ca ceva sa se intample. Ideile celor morti traiesc in cei vii.Ma uit in oglinda si nu vad nimic. Stiu doar ca in spatelor ochiilor clari sta totul si sunt o rana vie. Sunt tot ce mi-as fi dorit sa fiu, sunt toate greselile pe care le-am facut, sunt toate visele pe care le-am pierdut.Ne incapatanam sa traim in trecut, in prezent sau sa ne facem planuri de viitor. Niciodata nu traim doar aici si acum, pentru ca ne-am nascut din toti cei care au murit si din noi se vor naste toti cei care vor muri.