Cine se naște în Betleem?

”Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)

Un cântec început de îngeri, care trebuia continuat de istorie.

Cel născut de două ori... s-a născut odată, dar veacurile repetă nașterea Lui, ca o renaștere a lor.

Avem perspectiva istorică.

Pacea pe pământ e condiționată de slava care se dă sau se refuză lui Dumnezeu.

De asemenea și pacea în suflet. Autonomia rațiunii, autonomia societății omenești, nu se poate constitui decât cu prețul pierderii păcii.

O pace de frică e de fapt o înfrângere a omului. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu, fiindcă aceasta e un bun spiritual și nu poate fi creat sau menținut de arme.

”Oricâte surprize ne-ar aduce viitorul, totuși Iisus nu va fi întrecut niciodată. Credința în El va întineri fără încetare. Toate veacurile vor spune că nu s-a născut printre fiii oamenilor unul mai mare ca Iisus. Pentru mii de ani, lumea se va înălța prin Tine! Steag al contrazicerilor noastre, Tu vei fi semnul în jurul căruia se va da cea mai arzătoare luptă. De mii de ori mai viu, de mii de ori mai iubit după moartea Ta decât când erai pe pământ; Tu vei deveni în așa fel piatra unghiulară a umanității, încât cine are încerca să scoată numele Tău din omenire ar distruge-o până la temelie. Între Tine și Dumnezeu nu este nici o distincție” (Renan, care nega divinitatea lui Iisus).

***

”Iisus a urmat lui Cezar în imperiul lumii.”

”El este acela care dăruiește toate canoanele.”

”Toată puterea vine de la Dânsul și se întoarce tot la Dânsul”

”Pentru Dânsul oamenii s-au iubit și s-au urât; s-au măcelărit și s-au ajutat, au cunoscut extremitățile pasiunii și ale jerfei.”

”Printr-Însul ei (oamenii) au fost alinați, întăriți, mângâiați, exaltați și frământați în toate chipurile. El e mirajul spre care s-au îndreptat legiunile nebune ale Cruciaților. El este logodnicul tainic, care cheamă în fundul mănăstirilor blânda procesiune a fecioarelor.”

”Pentru Dânsul s-a clădit Sfânta Sofia. Catedralele gotice, opera Sfinților Părinți, sistemele de morală și metafizică.”

”Orice gând care nu I-a fost dedicat a fost suspect. De Dânsul a depins soarta științei, a frumosului, a Rațiunii. El este o forță interioară, pe care veacurile n-au putut-o istovi, un vin amețitor al cărui beție n-a luat sfâșit, o lege supremă înaintea căreia totul se pleacă.”

”El a făcut să se creadă totul, să se suporte totul, să se nădăjduiască totul, să se încerce totul. El este marea aventură (îndrăzneală) pe care a încercat-o omenirea.”

”Ce să zicem? Iisus inima oamenilor, Iisus este nesfâșit de mare. El scapă tuturor măsurătorilor obișnuite ale istoriei” (Conchond, care tăgăduia istoricitatea lui Iisus)

***

”Neprihănitul Rege, Soarele Dreptății, Domnul Păcii, Cel pe care Dumnezeu vrea să-L trimită în lume, Cel pe care Profeții îl semuiesc în amurgurile tristeții și ale osândei, Îl văzură coborând pe pământ ca un fulger în plinătatea izbânzii și a slavei; Cel pe care săracii, răniții, hămesiții, batjocoriții, Îl adostau veac după veac, precum iarba uscată tânjește după apă, precum floarea caută soarele și inima alinare; Fiul lui Dumnezeu și al omului, Omul care ascunde pe Dumnezeu în scoarța-I de carne, Dumnezeu care Și-a ascuns dumnezeirea în lutul lui Adam, El este, blândul frate de toată ziua, Care se oglindește potolit în ochii minții ai celor aleși.”

”Amintirea Lui e vie pretutindeni.”

(Pr. Arsenie Boca - Se umplu măsurile și se plinesc vremile, pag. 57-61)