Nu de mult am primit in dar un nou rucsac. Foarte fain! Dintr-o piele extrem de fina si de buna calitate. Culoarea mi-a placut maxim. Iar faptul ca era cu mult mai incapator decit cel pe care-l purtam anterior, mi-a multiplicat bucuria. Asa ca, in momentul in care mi-a fost daruit, bucuroasa la extrem, am debarcat , instant, toata incarcatura ( nu vreti sa stiti cam cit hămălesc!!!, chiar daca sint la o, nu prea mare distanta, in timp, de o paralizie -ce m-a ţintuit mai mult de un an la pat!!!-, pe care am trecut-o cu brio, spre slava lui Dumnezeu! Cel Care S-a milostivit de mine! ). Port rucsac aproape in toate imprejurarile si cam la orice ţinută. Mi-e mai comod, şi imi ajuta coloana sa reziste mai bine  "incercarilor" la care o supun! Şi..robotesc, cu bucurie, dînd slavă lui Dumnezeu, pentru ca am un loc de munca. Muncesc mult. 12-14-16 ore, şi chiar mai mult, zilnic. Mai puţin duminica...

 Mi-arunc ochii la ceas si-mi dau seama ca-i tirziu.Trebuia sa plec de la munca demult... Offf!!.. cum mai trece timpul ! Desigur ca mai aveam inca, mult de lucru, la servici, insa n-aveam incotro, fiindca trebuia sa mai rezolv si alte probleme. Îmi string, in graba, catrafusele...

   "Catrafusele mele"...o traistă de ..Sfinţi.

    Trebaluisem intreaga zi, dar nu reusisem "să-i desăvîrşesc", in totalitate, aşa ca "le-am propus" ( eu vorbesc cu ei -cu Sfinţii- tot timpul!! ) să schimbam locaţia, şi sa continuam lucrul acasa (e vb despre niste miniaturi, copii dupa Sfinţi, la care trebăluiesc de ceva vreme). Îi strîng, aşadar, repejor, îngrămădindu-i, cu grija, cite 2-3 in cite o punguliţă, îi 'bag" în rucsac, şi mă îndrept spre iesire. În prag imi aduc aminte ca am promis cuiva ca-i voi darui o miniatura, si nu ma tinusem de cuvint, din pricina ..uitarii. Ma intorc din prag si-l caut, cu privirea, pe Cuv Arsenie Boca. Îl "dibui" pe masuta arhiplina cu miniaturi lasate la uscat. Caut grabit o pungulita pentru cadou. Nu iau insa doar un singur exemplar. "Arunc" in pungulita, 2-3 exemplare din Cuv Boca ( nu se stie niciodata, cind am nevoie de Sfinţia sa!!! ), si, pentru ca nu mai era loc nici macar pentru un ac in rucsacul meu ( dealtfel destul de incapator!! ), pun miniaturile, in buzunarul exterior al rucsacului. Adaug in graba si Acatistul Sf Spiridon, caci imi propusesem sa-l citesc si nu o facusem din lipsa de timp. Poate citesc la noapte!, imi zic...si plec, mai mult alergînd...cu rucsacul in spate...

  Ajung pe cheiul Dimbovitei. Prind semaforul. Ma comformez, rămînînd pe trotuar, îngîndurata si preocupata de ceea ce urma sa fac, cit si de faptul ca eram intr-o intirziere nepermisa. N-am dat atentie celor din jur. In zona aceea, de regula, forfotesc destui. Lume pestriţă, majoritatea cautind PUB-urile. Acum asteptam la semafor multi, dar mai putini decit alte dăţi, asa ca nu gasisem necesar sa-mi asigur  spatele, desi era 20,30,  si destul de intuneric. Asteptam sa se faca verde s-o iau din loc alergind. La un moment dat, rucsacul meu face miscari laterale. Ma "trezesc" ca dintr-un vis...Intre timp semaforul se-nverzeşte.Plec uitindu-ma insa in spate, pentru ca, instinctual, stiam ca ceva se-ntimplase cu rucsacul meu...

   Traversind intersectia in pas grabit, ma uit acum, grijuliu, in spate. Nimic nu pare suspect. Un tinar, imbracat dupa ultima moda, cu frizura creastă de cocoş, traversa si el, in urma mea, usor in lateral, usor grabit, si parcă preocupat de altceva decit de rucsacul meu...

  Ajung pe trotuarul de vis-a-vis..Tinarul o ia in alta direcţie...usor derutat. Eu am  facut citiva pasi in directia dorita, dar gindul ca tinarul  "imi incercase" buzunarul de la rucsac nu-mi dadea pace. Dau rucsacul jos din spate, si incetinind mersul il cercetez. Buzunarul rucsacului meu avea fermoarul desfacut in proportie de 90%, si continutul lui era "la vedre", si la-ndemina oricui. Ops!!! Cercetez rapid. Evaluez!..

 Ce-oi fi mai avut acolo?, ma intrebam. Nu-mi mai aduceam aminte ce facusem in graba mea. Pina  asta seara, purtasem portofelul cu bani si acte in buzunarul rucsacului, si acum, rapid, nu mai realizam daca il pusesm tot acolo sau il pusesem in rucsac. Dauna-zi chiar si telefoanele le inghesuisem acolo. Acum telefoanele le aveam in buzunarele de la geacă, si statusem la semafor cu miinile in buzunar din cauza frigului..Dar portofelul? Na, acum, tre' sa ma opresc, in loc, si sa "debarc" intreg continutu' rucsacului, dupa ce ca si asa sint in intirziere!!, imi zic. N-am incotro. Numai asa voi descoperi daca mi s-a "subtilizat" ceva sau nu...Bani nu aveam  si nu am "din principiu!!!",in portofel, prea mulţi, insa acte..din belsug. C Identitate, permis auto, taloane auto,etc...Daca "m-a deposedat'" ăsta -cu creasta de cocoş si pus la ţol festiv- de toate astea, il crappp!!!, mi-am zis. Îi "iau urma" prin Hanu' lu' Manuc, si-l gasesc eu daca va fi nevoie!...

 Zis si facut....Ma opresc, asadar, in loc, si "basculez" pe trotuar, continutl rucsacului, in cautarea portofelului...

 Slava Domnului, portofelul meu era bine-mersi pe  fundul rucsacului! Mulţam', Doamne, că ai grijă de săracii Tăi! Inghesuisem peste el cam tot ce aveam de carat...iar, din buzunarul rucsacului nu lipsea absolut nimic. NIMIC! Desi continutul buzunarului era intru totul descoperit, atirnind mai mult in afara decit inauntru. Si, cu siguranta ca daca tinarului de la semafor nu i-a "iesit pasenta", pentru ca nu mai avusese timp ( semaforul se schimbase din rosu in verde ), cu siguranta ca, prin "centrul istoric", unde este f f aglomerat, urma sa fiu "lucrată", cu siguranţă, de catre unul dintre cei care "fac istorie", prin zona...si asa, continutul buzunarului de la rucsacul meu  putea deveni..istorie!!...

   Multumesc Cuviosului paăinte Boca! Multumesc Sfintului Spiridon! Si le multumesc si Celorlalti Sfinti care "inghesuiti" in buzunarul rucsacului meu, "si-au facut treaba" , si m-au ocrotit si de asta data!
 Acasa  am constatat ca aveam in acel buzunar si alti Sfinti, "uitati" acolo de citeva zile...Si mai aveam si alte lucruri la care tineam...

 Va multumesc, VOUA, Cuviosilor, Sfintii lui Dumnezeu, pentru grija ce-mi purtati!