Vindecarea de farmece

Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. (Ioan 5, 8)

       Veneau la stareț nu numai cei posedați, ci și cei cărora li se făcuseră farmece. O credincioasă, Tatiana Evseeva din Kiev, povestea următoarele: "Am venit la părintele din cauza bolii mamei mele. A încetat să mai meargă pe picioare. Au internat-o în spital, unde a stat patru luni. I-au făcut o mulțime de injecții. Ea are alergie la orice fel de medicament, din această cauză nu poate să ia niciun medicament, se ține doar cu rugăciuni. Doctorii i-au spus: <<Noi nu știm ce să facem cu dumneavoastră, boala pe care o aveți are o evoluție neașteptată. Picioarele nu merg. Țesuturile au început să necrozeze. Putem să vă propunem doar soluția amputării, altfel se va dezvolta o cangrenă>>. Când veneam la spital, vedeam cum mor femeile care stăteau lângă mama. Era secția de chirurgie septică. Oamenii mureau în timpul operației de amputare a picioarelor, din cauza diabetului zaharat. Mama era înfrântă sufletește, nu voia să trăiască și își aștepta sfârștiul. Picioarele îi erau atât de reci, de parcă stătuseră în congelator. Nu purea să le miște din cauza durerii îngrozitoare. Stătea culcată, nu putea să se ridice.
       Cunoscuții îmi spuneau tot timpul: <<Du-te la Lavră, la moaște>>. Noi, chiar dacă locuiam în Kiev, ajungeam foarte rar la Lavră. În biserica din apropierea casei noastre am aflat că la Lavră este un stareț care te primește și îți citește rugăciuni de dezlegare. Doctorii au refuzat să o mai trateze pe mama și ne-au spus: <<Luați-o acasă. Dacă va începe o cangrenă, să veniți și noi vom face operația de amputare. Mergeți la babe, la bioenergeticieni, unde credeți, noi nu mai avem ce să facem>>. I-am spus mamei: <<Hai să mergem la Lavră, eu am auzit de părintele Pafnutie>>. Mama ezita. Rudele au început să facă presiuni să meargă la nu știu ce babă. Eu i-am spus: <<Mamă, noi suntem credincioși, suntem ortodocși, despre ce babă poate fi vorba?>> Mama nu m-a ascultat, am dus-o la babă și aceea i-a spus: <<Eu nu pot face nimic, vă este făcută o vrajă să muriți. Aveți nevoie de un preot foarte bun. Duceți-vă la Lavră>>. <<Ei, vezi mamă, i-am spus, chiar necuratul îți spune că trebuie să mergem la un preot>>.
       Mai întâi m-am dus singură la părintele. Pe atunci îi primea pe credincioși în Peșterile Îndepărtate. Eu m-am apropiat de el și l-am întrebat ce mă sfătuiește să fac. Părintelel m-a primit de parcă mă cunoștea demult. <<O, pe cine văd!>> M-a îmbrățișat, m-a sărutat și mi-a spus: <<Miercurea viitoare să o aduci pe mama>>. Am venit, mama mergea în cârje. Dar, cu mila lui Dumnezeu, a rezistat până la sfârștiul rugăciunii. Am venit din nou la următoarea rugăciune. Mama îmi spune: <<E uimitor că am stat atât de mult timp cu picioarele lăsate în jos și nu s-au umflat>>. Mamei i se umflau picioarele pe loc dacă stătea culcată. La următoarea rugăciune, mama se simțea mai bine, apoi, după a treia rugăciune, ea nu a mai venit în cârje, ci cu bastonul, apoi peste vreo lună ea încă mai mergea cu bastonul, dar mult mai ușor.
      A mai fost o întâmplare. Părintele ieșea din Peșterile Apropiate. Noi îl așteptam. Iar mama mergea cu noi, se sprijinea de noi. Mama îi spune ceva, iar el îi zice: <<Hai, hai mai repede, Galina, eu mă grăbesc, mă grăbesc>>, și începuse să alerge pe scări spre Peșterile Îndepărtate. Eu cu fratele vedem că mama aleargă după părinte! Îl ajunge din urmă, îi spune ceva și aleargă din nou după el! Repet, ea mergea doar cu noi, în baston, sprijindu-se de noi, și dintr-o dată uitase de baston și alerga după părinte!"
"Am mers o lună de zile să ne citească rugăciunile de dezlegare și cu fiecare rugăciune mă simțeam din ce în ce mai bine, povestește chiar Galina. După prima rugăciune nu am simțit nimic: Apoi, după discuția cu el, după ce am vorbit individual cu el, am o simțit o putere, puterea de a merge, puterea de viață, doream să trăiesc. Înainte de aceasta eram într-o depresie atât de adâncă, încăt nu mai doream nici să trăiesc, nici să merg, nimic. Îmi era indiferent ce se va întâmpla. Trăiam, eram încă vie, îmi era totuna.. Când am început să discut cu el, am simțit o putere, dorința de a trăi, se trezea ceva în sufletul meu. Când m-am dus la spital, au fost foarte mirați: <<Cum de ați venit, cum v-ați vindecat?>> <<Am urmat indicațiile pe care mi le-ați dat>>, le-am spus, iar ei mi-au zis: <<Suntem pe calea cea bună>>. Ce puteam să le explic? Cui puteam să-i explic? Când am mers cu Tania la baba aceea, ea mi-a spus că mi-au fost făcute farmece. Dar părintele m-a liniștit: <<Da, fac, și încă cum fac. Dar nu vă îngrijorați. Dumnezeu e mai puternic. Totul va fi bine>>.
       Oamenii ajungeau la Dumnezeu după o durere, boală sau suferință. Starețul îi ajuta să meargă pe acest drum greu, ușurându-le necazurile și durerile, îi ajuta să ajungă la credință și pocăință. El le vindeca sufletele schilodite, le curăța de murdărie și îndepărta cauzele duhovnicești ale bolii. Și Dumnezeu, pentru rugăciunile dreptului său, prin Duhul Sfânt săvârșea vindecarea celor suferinzi.

Viața cuviosului Teofil Rossoha, izbăvitorul de boli și demoni (1929-1996)

Sursă : https://forum.softpedia.com/topic/1122367-cuviosul-teofil-rossoha-vindecarea-de-farmece/