Monahia Alipia, cea nebună pentru Hristos

(3 / 16 martie 1905 - 30 octombrie 1988)

       Continuatoarea nevoințelor cuvioșilor sihaștri și nevoitori ai Sihăstriei Goloseevo în perioada când mănăstirea era complet pustiită a fost – monahia Alipia (Agafia Avdeiev[a]), numită nebună întru Hristos.
  
       Monahia Alipia s-a  născut la 3  /  16  martie  1905 într-o  familie de țărani evlavioși  din satul  Vâșelei, județul Gorodișcensk din gubernia  Penza. În  Sfântul  Botez  fetița  a fost numită  Agafia, în cinstea  Sfintei Mucenițe Agafia.  Dintr-un profund sentiment de dragoste pioasă faţă de ocrotitoarea sa cerească, maica Alipia  toată viaţa a purtat pe spate icoana  Sfintei Agafia şi practic  niciodată nu s-a despărţit de ea.  Încă din copilărie ea a avut de îndurat necazuri nemaipomenite și  lipsuri de tot felul.  Părinții ei au fost împuș-cați  și  fiind încă destul de tânără, a început să ducă un mod pribeag de viață, însoțit de muncă  grea,  prigoane și sărăcie.  Trăia din ce-i  trimitea  Dumnezeu, dormea  sub cerul liber; deseori se angaja la  munca de zi pentru a avea o bucată de pâine și un acoperiș deasupra capului. A suferit cruzimea prigoanei și a închisorii, vremile de restriște din anii războiului și represiunile din partea autorităților ateiste.
  
       A primit monahismul în Lavra Kievo-Pecerska. Către acel timp ea era deja matură din punct de vedere duhovnicesc și  a purtat una din cele mai grele nevoințe monahale  –  nebunia întru Hristos.  Post  aspru, rugăciune neîncetată, somn foarte scurt, muncă fizică, tăcere continuă și retragere în sine  –  sunt calitățile care o caracterizau pe maica Alipia și prin care rămas în memoria oamenilor. Dar mai presus de toate  – prin credința sa nemărginită în Dumnezeu și dragostea față de El, dar și prin dragostea față de aproapele, adică față de orice om. Deja după moartea sa a devenit cunoscut faptul, că pentru fiecare om, pentru care ea se ruga cu toată osârdia, monahia Alipia își atârna de gât câte o cheie și  spre sfârșitul vieții numărul
cheilor a crescut într-atât, încât ele s-au transformat în lanțuri de nevoință.

       Ultimii nouă ani din viață monahia Alipia s-a nevoit în Goloseevo. Ea a viețuit pe teritoriul mănăstirii devastate și pustiite, continuând rugăciunile și nevoințele Cuvioșilor Părinți de la Goloseevo. Anume aici au fost descoperite pe deplin oamenilor marile daruri duhovnicești  de care s-a învrednicit de la Domnul fericita maică Alipia: darul vederii cu duhul, darul clarviziunii, al vindecării celor bolnavi și al alinării celor necăjiți, dar cel mai mult  –  darul iubirii. Este imposibil de a descrie toate cazurile de ajutor haric pe care l-au primit oamenii de la maica Alipia atât în timpul vieții sale, cât și după moartea ei. Ziua morții sale, 30 octombrie 1988, monahia Alipia a prezis-o cu mult timp înainte. Pe ultimul drum ea a fost petrecută de mulțimea de fii și fiice duhovnicești: monahi și mireni, pentru care maica Alipia a fost  și  mamă,  și  prieten,  și  cel  mai  apropiat  om.  Cinul  înmormântării  i-a  fost  săvârșit  în  mănăstirea Florovsk din or. Kiev și a fost înmormântată în cimitirul Lesnoie din Kiev. La 18 mai 2006 cu binecuvântarea Prea Fericitului Vladimir, Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, cinstitele oseminte al monahiei Alipia  au  fost  deshumate  de  către  arhimandritul  Isaachie  împreună  cu  frații  Sihăstriei  Goloseevo și reînhumate  în  Sihăstria  Acoperământul  Maicii  Domnului  Goloseevo,  într-un  mormânt  de  marmură  în cripta bisericii în cinstea  Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită  „Izvor de Viaţă Purtă-tor” sau „Izvorul Tămăduiri” („Живоносный Источник” – rus.).

       Când sicriul cu osemintele maicii Alipia a fost adus în biserică, deasupra bisericii a apărut pe cer o cruce. În aceeași zi s-au vindecat în chip minunat doi oameni grav bolnavi de cancer. Din ziua când moaș-tele fericitei Alipia au fost aduse în Sihăstria  Goloseevo, au fost colectate și înregistrate  mulțime de mărturii despre vindecările de boli grave și neputințe care s-au săvârșit asupra oamenilor.

       În fiecare zi la mormântul monahiei Alipia vin sute de oameni. La data de 30 a fiecărei luni, dar mai cu seamă la 30 octombrie, în ziua trecerii ei la Domnul, în Sihăstria  Goloseevo  vin mii de oameni care cinstesc și pomenesc în rugăciuni pe fericita maică monahia Alipia de la Goloseevo. Iar la fântâna seacă, după cum spune înțelepciunea populară, oamenii nu vin după apă.

Sursă : https://forum.softpedia.com/topic/1124293-monahia-alipia-cea-nebuna-pentru-hristos/