EUGEN DORCESCU
PSALMUL 41 (42)
1. Precum dorește cerbul izvoarele alpine,
Umbroasele izvoare, cu-nfiorate ape,
Așa tânjește, Doamne, ființa mea spre Tine,
Spre apa veșnic vie a surselor divine,
Din ea, pe veci, și-n viață, și-n moarte, să
se-adape.
2. Vai! Sete mi-e de Tine!... Mă voi întoarce oare
În fața Celui Veșnic? Vegherile-mi și somnul
3. În lacrimi mi se scaldă. Căci, fără încetare,
Răuvoitorii-mi strigă: „Hei, tu, unde ți-e
Domnul?”
Ce să răspund? Mă-neacă o mută disperare.
4. Îmi amintesc, cu dulce și mare revărsare
De inimă, cum însumi, cândva, ca-n altă viață,
Călăuzeam mulțimea, în sacra dimineață,
Spre Templu-n zvon de trâmbiți și cânt de
adorare.
5. O, suflete! Nu geme! Alungă-ndurerarea!
Nădăjduiește-n Domnul! Căci iarăși va să vină
O vreme-a mântuirii, cu slavă și lumină.
Doar Domnul mi-e nădejdea. Doar Domnul
mi-e salvarea.
6. Zdrobit mi-e duhul, Doamne! Privirile-mi ridic
Spre cerul Tău. Și glasul-mi, din sinele mi,Te cheamă.
Puterea mea-n pustiuri străine se destramă.
Amurgul mă înghite, hulpáv, ca pe nimic.
Iordanul și Hermonul și muntele cel mic
Sunt singurii mei martori sub cerul de aramă.
7. Port greu noian de beznă și-azururi pe grumaz.
Abis pe-abis se cheamă, în vuiet de cascade.
Tehom, marea Genezei, în sufletul meu cade
Și-aruncă peste mine talaz după talaz.
8. Cândva, nu-mi zbura gândul la vremurile grele
De-acum. Ci desfătare simțeam, din zori
în seară.
Și-n noapte, ca-ntr-un naos, sub lună și
sub stele,
Întreaga mea făptură vibra, ca o vioară,
În laudă și rugă, spre Domnul vieții mele.
9. Tu, Stânca mea, răspunde: Chiar m-ai uitat?
Căci iată
Vrăjmașul fără milă mă calcă și m-apasă.
Că-s doborât de jale, de dorul Tău, nu-i pasă.
„Unde ți-e Domnul?” zice, rânjind cu gura
toată.
10. Batjocura aceasta mă sfarmă până-n oase,
Ca lama unei săbii. „Unde ți-e Domnul?
Spune!”
Așa îmi strigă-ntruna, cu vorbe veninoase,
Dușmánul care-ncearcă, din veac, a mă
răpune.
11. Tu, suflete, ignoră-l! Stai tare-n rugăciune!
Căci vom ajunge iarăși sub bolta Sfintei Case.
Vom preamări pe Domnul, aduce-vom
prinoase,
Cu laude, cu lacrimi, cu psalmi și osanale.
Noi, robii prea ferice ai mântuirii Sale.
(Din volumul Eugen Dorcescu, BIBLICE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2021, p. 99).
Inapoi la blogul Eugen Dorcescu, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fblogentry_id%253D6624%2526user%253DDorcescueugen&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
