Antipatia atât de profundă, încât un om ajunge să-i dorească moartea unui seamăn şi frica celui căruia un seamăn îi doreşte moartea funcţionează în relaţiile interumane ca zidurile. În condiţiile unor relaţii de acest fel între comunităţi, s-a decis să se delimiteze spaţiile dintre cei ce se urăsc prin edificarea de ziduri. Lumea se desface în bucăţi. Pentru înlăturarea anomaliei pernicioase, este nevoie de o decizie dumnezeiască aşa cum a fost cea prin care Mântuitorul a făcut din două una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărţirii – ura. (Efeseni 2,12)
Edificarea iubirii în locul urii este un act ieşit din comun. Ştergerea actului contractual înrobitor prin mulţimea restricţiilor şi interdicţiilor formale implică pironirea pe Cruce! (Coloseni, 2,14).
În lumea eliberată de zidurile urii nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici om liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că toţi sunt una într Hristos Iisus (Galateni, 3, 28)