“Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.”… asa ne spune iubitul nostru parinte Arsenie Boca. Oricate dovezi ne arata creatia, ateul tot in orbirea mintii sale sade. Oricate argumente, surse istorice si marturii vei prezenta unui ateu, tot ca unei pietre vei vorbi.
Dar ateul de astazi, fiindu-i mintea afumata si infumurata de stiinta evolutionista si multa parere de sine, intreaba sec: “Daca toate sunt facute de Dumnezeu, atunci pe Dumnezeu cine L-a facut?”. Acest mod perfid de a vedea lucrurile a omului modern, a omului materializat pana in strafundul fiintei, se datoreaza faptului ca a fost invatat sa cuprinda necuprinsul cu mintea sa, a fost invatat ca totul poate fi vazut si pus sub microscop, ca taina poate fi masurata, ca sufletul poate fi disecat si radiografiat, ca gandul ar putea fi pozat, si ca tot ceea ce exista, vazut sau nevazut, ar incapea in mintea lui ingusta. Totusi, ca sa nu lungim vorba, mai bine vedem ce ne spun sfintii si inteleptii despre Dumnezeu, ca poate poate, se mai incumeta cineva sa nu mai umble in intunericul propriei minti.
Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. (Evagrie din Pont)
Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. (Norul Necunostintei)
Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. (Tertullian)
Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. (Fericitul Augustin)
Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. (Sfântul Efrem Sirul)
În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Dumnezeu este asemenea unui cerc ale carui margini nu sunt nicaieri, iar al carui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
Iata acum ce spune si Dumnezeu despre sine Insusi:
Faţa Mea nu vei putea sa Mi-o vezi! (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Cel Ce sunt. (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Pâinea vietii, care Sa pogorât din cer. Daca manânca cineva pâinea aceasta, va trai în veac. Si pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care-L voi da pentru viata lumii. (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. (Sfânta Scriptura)
Cand se va lasa ateul de nebunia sa? Cand va renunta in a-si gasi bucuriile in pacat, si-atunci cand isi va vedea propria sa nimicnicie, pentru ca la Dumnezeu se vine doar cu smerenie. De aceea inchei tot cu cuvintele parintelui Arsenie Boca: “Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă, căci a te lupta din toate puterile împotriva a ceea ce nu există dovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi (nebunia) minţii care o conduce.”
“Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”
Inapoi la blogul 2016 2016, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fblogentry_id%253D972%2526user%253Dvesi&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
As mai adauga si ce spune Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos despre Dumnezeirea cea neinteleasa:
“Dumnezeu este Duh dar foarte deosebit, si mai presus de toate duhurile pe care le-a creat. Este Duh ascuns si nedestainuit, nevazut si neajuns, mai nesfarsit decat nesfarsitul, maret si infricosator. Este Duh stravazator si preacurat, si cu toate acestea nu putem cunoaste chipul, firea si maretia Lui. Nu ne putem atinge, nici vorbi despre forma Lui. Este nehotarnicit si de neinteles. Putem gandi multe despre El, dar sa vedem, putem putine, deoarece pe Dumnezeu nu este cu putinta a-L descrie, nici a-L vedea asa cum este, deoarece nu incape in mintea omului. Numai cand Harul Sau se descopera celor catre care binevoieste El, atunci se revarsa stralucirea Sfintei Treimi in inimile lor cu o pornire nebiruita, ca si fulgerul care nu are o parte hotarata unde sa stea. Si atunci, precum este foarte firesc, aceste inimi cunosc in chip simtit noimele si simtamintele pe care El Insusi le va desoperi lor despre Sine.”
Cat despre atei, Petre Tutea avea o vorba: “Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.”