|
CANONUL 45 apostolic ( OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s- a rugat împreună-cu ereticii, să seafurisească; iar dac ă le a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească celesfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)inca psalmistul DAVID ne spune in psalmul unu 1.Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor n-a statut si pe scaunul hulitorilor n-a sezut.6.Ca stie domnul calea dreptilor si calea necredinciosilor va pieri. __ Faptele Sfinţilor Apostol Capitolul 2028. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.29. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.30. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. EPISTOLA CATRE TIT A SF.APOSTOL PAVEL10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, 11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.CONCLUZIE:ce sa caute un preot si ierarh ortodox sa invetze de la eretici decit erezia lor! Exras din BICIUL IMPLETIT de ARSENIE COTEA:Dar din ucenicii Domnului, următorii Lui pe pământ – episcopii – oare n-a mai rămas nici unul? Ce s-au făcut? Unde sunt? Nu cumva cu toţii se îndeletnicesc cu schimbările şi punerile la cale ale cecurilor americane şi englezeşti, agonisite din vizitele cele de prin străinătate? Presa ne-a pus la îndemână multe date despre aceste secreteS-au mai aflat încă şi Simoni – profesorii universitari, – care, la întrebarea slugii stăpânitorului, declară: “Nu ştiu pre Omul acesta” şi “nu ştiu ce grăieşti”. Iar la dovada că şi titlul tău de teolog te vădeşte că eşti din ucenicii Lui, se leapădă: “Nu cunosc, zice, Biserica Ortodoxă şi sunt străin de orânduielile Ei, fiindcă studiile noastre făcute în Apusul eretic, au la bază filozofia lumească”.Grozăvia apostaziei ierarhilor bisericeştiŞi acestea toate sunt cea de pe urmă nenorocire, pentru că cei ce reprezintă pre Domnul pe pământ, nu numai că sunt de sine chemaţi, alegându-se de la cluburile politice, dar mai şi dorm somn adânc de moarte, lăsând via Lui neîngrijită şi gardurile ei căzute. Iar ei ca nişte râmători sălbatici (imoralitatea lor) strică, surpă şi caută a dezrădăcina din adânc viţele ei (ale Ortodoxiei). Pentru care pricină cu totul avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur a-i înfiera pe năimiţii şi politicienii aceştia arhierei, numindu-i: vrăjmaşii lui Hristos, lupi, sugrumători, necredincioşi, nedrepţi, imorali, pânditori, făţarnici, hulitori, tâlhari, răpitori, prooroci mincinoşi, dascăli vicleni, povăţuitori orbi, înşelători, antihrişti, sminteală, fii ai celui viclean, zâzanie, ateişti, luptători de Duh, ca cei ce au hulit pe Sfântul Duh Dumnezeu…” Şi de aceea, în altă parte, acelaşi Sfânt Părinte şi Dascăl, zise acel înfricoşat cuvânt: „Mulţi dintre arhierei şi din cei sfinţiţi nu se vor mântui, ci se vor munci cea mai mare parte dintre aceştia” (Cuv. 3 la Fapt. Apost.)Semnalul de alarmăDeci, a sosit ceasul ca nu numai să ne trezim din letargia nesimţirii, spre a ne lumina Hristos (Efes. 5, 14), dar, ajutaţi de El, Domnul Puterilor, pe râmătorii aceia sălbatici şi fii ai diavolului (de nu vor înceta din povârnişul cel pierzător de suflete) să-i izgonim afară din bisericile cele zidite cu sudorile părinţilor şi strămoşilor noştri, trimiţându-i la întunericul cel apusenesc, pe care de bună voie şi l-au ales, spre a sărbători acolo împreună cu păgânii papistaşi, şi apoi cu îndrăzneală şi fără de frică să mărturisim de faţă că Una este Biserica Domnului, Sfântă, Cinstită şi fără prihană, ca o Mireasă
|
„Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă.” Sfântul Maxim Mărturisitorul Pentru că cei din Patriarhia Română ne condamnă că am fi ieşit în afara Bisericii Ortodoxe trecând la „sectarii stilişti”, găsim din nou necesar să lămurim ce înseamnă Biserica Ortodoxă şi cât de importantă este comuniunea cu o ierarhie cu adevărat ortodoxă în Biserică. Iată contextul în care Sfântul Maxim Mărturisitorul a definit Biserica Sobornicească: „Atunci când toţi patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi, Sfântul Maxim, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei. Pentru el problema nu era aceea a „canonicităţii” acestor biserici, ci înainte de toate aceea a Ortodoxiei lor. Fără credinţa cea dreaptă, la ce ar folosi presupusa lor „canonicitate”? Când trimişii patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite: – De ce Biserică ţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite. Deci, de eşti fiu al Bisericii soborniceşti, intră neîntârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi! Iar sfântul a grăit: – Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire. Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze.” Observaţi aşadar că şi în acea vreme majoritatea ”ortodocşilor” se uniseră cu erezia. Oare Bisericile oficiale nu-l numeau pe Sfântul Maxim, ca şi pe noi, ”eretic” şi ”sectar”? -n.n. „Mai apoi, când patriarhul Romei care era încă ortodox, în ciuda spuselor trimişilor Patriarhatului, a condamnat monotelismul patriarhilor răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de credinţa ortodoxă, patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. Sfântul a mai spus: – Au fost depuşi şi lipsiţi de treapta preoţiei în sinodul local ce s-a întrunit de curând la Roma. Ce Taine mai pot ei săvârşi? Sau ce duh va coborî asupra celor ce sunt hirotoniţi de ei? Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel: – Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde? Iară Sfântul, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse: 2 – Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.” Zis-au lui: – Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse: – Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă”. Or, prin aceste cuvinte Sfântul Maxim spune clar că fiind anatema şi îngerii, dacă ar propovădui altceva, cu atât mai mult cei ce debitează erezii nu se mântuiesc. „Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim: – Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu? – Nu voi intra, a răspuns Sfântul. – De ce? a întrebat Eparhul. – Deoarece a încălcat hotărârile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat: – Dacă este aşa, cum se face că părinţii acelor sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre? – Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfântul.” Întrebarea este valabilă şi astăzi pentru Bisericile oficiale: ”Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor?” Credibilitate? Poziţie? Tronuri? Bani mulţi? Grade? -n.n. Cum se vede, poziţia Sfântului Maxim este clară, de unde şi numele de Mărturisitorul: deci criteriul Ortodoxiei este credinţa apostolică, scripturistică şi patristică, iar nu patriarhii, nici Bisericile locale prin ele însele. Dacă ele încetează să mai mărturisească credinţa transmisă până atunci, trebuie să ne rupem de ele, trebuie să ne îngrădim, pentru că au încetat să mai aibă autoritatea dată de Hristos Apostolilor şi urmaşilor lor, episcopii.” (textele de mai sus sunt luate din cartea Părintelui Patric Ranson Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol şi din cuvântul susţinut de Părintele Maxim Maretta la Conferinţa Interortodoxă cu titlul Ortodoxia şi Ecumenismul Modern). Iată şi marea deosebire dintre ei: Sfântul Maxim a mustrat numai, din zel pentru mântuire, iar ceilalţi s-au purtat drăceşte: viclean, făţarnic, vrăjmăşeşte, crud, antihristic. „După ce a refuzat pentru a treia oară să se supună poruncii împărăteşti, Sfântul Maxim a fost anatematizat şi torturat. După aceea, a fost aruncat în temniţă pe jumătate mort, iar a doua zi i s-a tăiat limba de-Dumnezeu-înţelepţită cu care a mustrat rătăcirile ereticilor. Dar Dumnezeu, Cel ce ‹‹nebuni arată a fi pe cei înţelepţi›› şi ‹‹din gura pruncilor săvârşeşte laudă››, i-a dat credinciosului Său mărturisitor darul de a vorbi, mai presus de fire, chiar şi fără limbă – mai limpede decât înainte. Umplându-se de ruşine şi mânie, ereticii i-au tăiat şi mâna cea dreaptă, apoi l-au târât aşa prin toată cetatea, spre batjocura tuturor. După aceea, l-au trimis iarăşi în surghiun, fără purtare de grijă, fără haine şi mâncare. În cele din urmă, lau închis într-o temniţă din cetatea Shimaris. După trei ani de suferinţe, Sfântul Maxim şi-a dat cu bucuriesufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-a iubit din tinereţile sale şi pentru Care a suferit chinuri atât de grele.
|
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfăteze auzul - își vor grămădi învățători după poftele lor și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” ( II Tim. 4, 3-4). „Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” (II Tim. 3, 12-13) Arhiepiscopul Averchie se temea că duhul Bisericii ortodoxe va fi înlocuit de o concepţie papistă a Bisericii, şi că, în viziunea credincioşilor conducătorii ortodocşi vor fi ca nişte “minipapi” şi vor pune în umbră pe Hristos drept Cap al Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identificată înainte de toate cu o administraţie, atunci Antihrist va avea o uşă deschisă către inimile oamenilor şi cu puţin efort îi va transforma în slujitorii săi devotaţi. Cu înţelegerea lor greşită a Bisericii, vor face lucruri – “pentru binele Bisericii” – opuse poruncilor şi voinţei lui Hristos. Arhiepiscopul Averchie dimpreună cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat să ne pregătim pentru vremurile catacombelor, când harul lui Dumnezeu s-ar putea să fie luat de la <<organizația bisericească>><> și să rămână numai grupuri de credincioși. SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.33 Sfântul Teofan Zăvorâtul: “Creştinismul ortodox îşi pierde sarea” (cf. Matei 5:13). Arhiepiscopul Teofan de Poltava: „Toți cei ce iubesc Adevărul trebuie nu numai să urmărească semnele vremurilor, ci să şi tragă urmarea logică din ceea ce văd. În ce priveşte treburile Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul din cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci „stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste „stele” sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc., 1, 20). Decăderea religioasă şi morală a episcopilor este, aşadar, unul din cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă. Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învățăturile de credință sau, aşa cum zice Apostolul, când „voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7). Apostolul porunceşte ca astfel de oameni să fie „anatema”. El zice: „Oricine vă va binevesti în afară de ceea ce ați luat, anatema să fie” (Gal., Mai mult, vei fi judecat de Dumnezeu dacă vei rămâne nepăsător față de abaterea de la adevăr: „Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece -, am să te vărs din gura Mea” (Apoc., 3, 16). Nori grei întunecă zările lumii. Judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor săi şi asupra creştinilor fățarnici, începând cu ereticii şi ierarhii (n.n. şi creştinii) căldicei se apropie. ”Fără-ndoială, pentru ca cele de mai sus să se împlinească, trebuie ca social, politic, economic lumea să fie adusă în stadiul „zero”, adică infrastructura mondială fie de aşa natură încât totul să poată fi condus de pe un singur tron. Aceasta înseamnă desfiinţarea graniţelor, adormirea conştiinţei de neam şi ţară, amestecarea tradiţiilor, uniformizarea financiară şi unirea religioasă. O unitate în diversitate, un sistem de integrare a tuturor în toate despre care spune Cartea Apocalipsei (13:16-18). Când va fi un singur stat, o singură monedă şi o singură credinţă, atunci va veni Antihristul”. 37 ”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală privitor la cele ce țin de credință și de adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.” (Sfântul Nicodim Aghioritul) Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sf. Apostoli şi Sf. Părinţi... Şi, deci, dezbinaţi de Biserică,schismatici sunt toţi cei care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii”. (Sf. Maxim Mărturisitorul) ”Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut. Și dacă unul singur ține Adevărul, acolo e Biserica, nu e numai o fracțiune din Biserica, e toată Biserica. Adevărul poate fi la unul singur.., pentru că apărând Adevărul toate Cerurile știu, toți Sfinții și nu te lasă… Voi nu vă dați seama ce durere ai când ești un om vândut, lepădat. Și a nu apăra Adevărul e groaznic, e o suferință teribilă... vreți să fiți fericiți? Muriți pentru Adevăr”. (Pr. Arsenie Papacioc) Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința”. Sfântul Ignatie Brianceaninov : <<Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. PăstoriiBisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsăînţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugândcreştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe cemâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă,se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Încotro s-oapucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spremântuire, ci spre pierzanie veşnică?E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţiducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals. SF.TEODOR STUDITUL;foarte important raspuns dat unei credincioase de catre sfint: Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar[2]. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul învinuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne face familiari diavolului.Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decît că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfînta Liturghie.Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut-o din frică – asta fiind întrebarea ta – chiar şi atunci el nu are îndreptăţire.Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte şi de împărtăşirea eretică şi de toată răutatea. I „Tăcerea în vreme de primejduire a credinței este totuna cu apostazia.” (Sf. Nicodim Aghioritul) „A trece sub tăcere cuvântul Adevărului este totuna cu a te lepăda de Hristos.” (din procesul Sfântului Maxim Mărturisitorul). Sfântul Grigorie Teologul: ”Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti! „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sf. Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sf. Ignatie Teoforul).
|
CE ESTE IUBIREA! IUBIREA IN VREMURI APOCALIPTICE Traim in vremuri ale vicleniei ,a minciunii ..la maxim folosite,vremuri a multor rele pe care nu le mai insir ca le cunoastem foarte bine .Mai stim si ca aceste rele se datoresc lipsei de iubire intre oameni ,caci dragostea se va imputina intre oameni si oamenii vor deveni reci spre sfirsitul vremilor ,tot mai reci ,egoisti ,mindri doritori de slava desarta.Ce este de facut ?!
Dar ce este DRAGOSTEA ,IUBIREA!!??!sau mai bine zis CINE este ea,caci iubirea este o persoana .La fintina din SAMARIA ,IISUS HRISTOS sta linga o fintina si spune apostolilor ca el are de mincat o mincare pe care ei [la acea data] nu o stiu.EL s-a coborit in existenta noastra paminteasca tocmai pentru a ne aduce IUBIREA de care multi ducem lipsa .Si ce spune el?ii spune samarinencei ca EL ESTE HRISTOSUL ,despre care ea spera sa vina si sa aduca multe binefaceri si lamuriri lumii.Adica ii descopera ADEVARUL ,in legatura cu persoana sa,adica ii descopera ca IUBIREA este ADEVARUL ,adica o persoana.Deci a se face cunoscut lumii este ..o mincare;IUBIREA este mincare,a minca ADEVARUL ,care este Iisus HRISTOSUL.Atunci daca iubirea este a minca pe ADEVAR ,adica pe HRISTOS, ,unde,cind si cum se manica ,aceasta iubire care este Hristos?!
UNDE:FINTINA ne semnifica izvorul apei vii ,care il aflam in Biserica .Adica aci in biserica se maninca iubirea ,care este HRISTOS,in SFINTA EUHARISTIE.
CUM se manica iubirea?!Pt.a fi cu vrednicie ea se maninca dupa spovedanie prin taina SFINTEI IMPARTASANII
.CIND se manica ,..in posturi ,sau cind constiinta incarcata de pacate simte nevoia sa se spovedeasca pentru a putea ...iubi ,caci iubirea este invers proportionala cu pacatul .Iata deci ca iubirea ,dragostea este o persoana ,ADEVARUL INTRUPAT si ea se daruieste noua ,spre a ne bucura de ea,de iubire,in SFINTA EUHARISTIE ,ca mincare,dupa spovedanie ,ca impatasanie.Ei daca e asa atunci stim de ce lumea asta este lipsita de iubire!!pentru ca nu este crestina decit cu numele sau nici macar atit!Atunci domina ura ,indiferenta ..si alte pacate si mai rele in societate.Daca vrem sa ne bucuram de iubire lumea ,oamenii ar trebui in numar foarte mare sa se intoarca la ORTODOXIA PRACTICANTA ..ce implica pocainta si smerenie ,apoi impartasania ..caci vorbele goale nu aduc ..iubirea.
|
Anotimpurile 
Imi place iarna cu fulgi de zăpada care cad razleti rari sau mai deşi si care imbraca totul intr-o haina alba ,imaculata ,care reimprospateza puternic aerul!..albul imi revigorează sufletul imi aminteste de puritatea lui dinainte de pacatul lui Adam!Imi place aceasta perioada cind dupa serviciu stau mai mult in casa si pot sa citesc carti interesante de suflet folositoare..sau uneori stiri ..pe net..sau taclale pe messenger..uneori, cu persoane cunoscute si care au diverse virste. Imi place primavara cu explozia de flori multicolore ,albe si roz,mai ales, care imi reamintesc de invierea Domnului Nostru Iisus Hristos,dar si de invierea noastra pe care o simtim mai ales in aceste zile minunate de Praznicul Invierii Domnului.Natura multicolora cu verdele ierbii si a copacilor imi reimprospatează natura mea intima ,care doreste sa se bucure de inviere!Imi place primavara cind incepe munca in gradina ,semantul ,apoi plivitul ,sapatul ,muncă de timp liber care imi dezmorţeşte oasele si intregul trup, sătul de prea putina mişcare din timpul iernii! Imi place vara,cu verdele plin al copacilor si al holdelor ,lanuri cu griu ,porumb ,ovaz,floarea soarelui,cind munca in gradina este mai puţina si avem primele roade ale muncii noastre in aer liber!cind gustam din roadele proaspete direct de la sursa -copacul din gradina ,fie el mar ,par,piersic,prun..s.a...si gatim din roadele muncite de noi ale gradinii, legume si zarzavaturi...dar imi place sa văd şi să ma bucur şi de secerişul roadelor cimpului....dar si cind apar strugurii ..cit de buni sint ei direct luaţi din viţa de vie din grădina sau de la vie !!..ca şi fructele pomilor de aici din deal!Imi place ca vara munca este mai puţina ,permiţindu-ne sa avem timp de o curaţenie generala prin casa sau chiar să zugravim ,daca este nevoie ,dar imi place ca vara mai avem pe linga aceste activitaţi casnice si timp pentru a merge in concedii ..mie imi plac pelerinajele pentru ca in ele vad cele mai frumoase locuri din ţara si din străinatate si imi reimprospatez sufletul prin inchinarea la locurile sfinte ,prin rugăciuni ,participare uneori si la sfinte Liturghii sau alte slujbe,pomeniri pentru noi si cei dragi ai nostri ,indiferent ca ei mai sint sau mai sint in aceasta lume cu noi . Imi place toamna cu coloritul ei multicolor ce ne incinta privirile si sufletele,cind privim padurile noastre frumoase,cind recoltam roadele din gradină şi de pe cimpuri ,dar si pe cele din deal ,cind culegem via ,mincam strugurii proaspeţi de la butuc si bem must proaspăt care curge inspumat din şeitău!..dar imi place si cind vin ploile ,in toamna tîrzie care ne fac sa stăm in casă ca să mai putem citi cite ceva interesant de prin biblioteca imbogaţită cu carţile cumparate peste vară sau din cele rămase necitite!IATA dar cit de frumoasă este VIAŢA!..pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o să o trăim pe acest pămint binecuvintat de EL. VOUA muritorilor de pe acest pămint ,ca şi mine,care anotimp va place mai mult si de ce!?
|
|
|
