Bucuria puternica e cea mai mare ispta in viata omului.traind in mediocritatea rutinei zilnice,inveti sa te multumesti si sa gusti numai cate putin din viata,inveti sa fi ascultator si sa te supui la ceea ce ti se impune sa faci in fiecare zi.poate ar fi fost bine dak toate ramaneau aici.dar nu raman aici.in viata pandeste ispita bucuriei celei mari.vin ore sau clipe in kr te intalnesti cu ceea ce este deoasebit,cu ceea ce e rar in viata,cu ceea ce e puternic si cu ceea ce este maret.poate fi un eveniment,un om,un adevar sau o iubire.dintr-o data gusti o alta clitate,deosebita,a veitii,gusti dintr-un vin care te imbata chiar dak iti ajunge doar pana la buze.sorbi cu nesat,atat cat poti,dar deplinatate nu ajungi sa simti niciodata.ai reusit sa te trezesti doar dibn letargia autosuficientei tale cotidiene;ai reusit sa realizezi doar cat de ieftine si cat de marunte sunt ocupatiile tale zilnice,atat doar si nimik mai mult.si ramai doar cu gustul bucuriei puternice in inima si cu obligatia neiertatoare de a te reintoarce la rutina.acest gust si aceasta obligatie iti despica inima producandu-ti o sfasiere teribila.compari viata pe care kr esti obligat s-o traiesti cu acea pe care ai dori s-o traiesti intr-una si asta e o suferinta insuportabila.suferinta este fructul cel mai amar al marii bucurii.daca ar lipsi comparatia,,dak ar lipsi odihna,am fi fost linistiti in saracia noastra,odihnindu-ne in mediocritatea noastra....marea bucurie poate fi un eveniment,un om,,un adevar sau o iubire.poate fi si o frumusete,o frumusete aleasa.oricare din acestea ar fi,marea bucurie este intotdeauna o frantura puternica de viata,un izvor de viata care irumpe clocotind arid.e o calitate speciala a vietii.fiind astfe,este si o adevarata revelatie in gustul serband al vietii noastre.vine sa ne imbogateaska cu experientele ei unei realiati care transcede ceea ce este trecator.marea bucurie este o imbogatire pe care o datoram comparatiei,asa cum tot ei ii datoram si durerea.ia gandeste-te,de ce sa crezi ca,din ce in ce mai mult,ceea ce numim viata,nu este altceva decat o inevitabila supunere la ritmul pe care ti-l dicteaza menghina traiului zilnik!nu,viata este o bogatie fara pret,un ospat pentru satiul sufletului infometat.un om este o lume intreaga,o lume frumoasa si neexplorata.un adaevar este un cer nemarginit iar privirea sufletului tau se imbatastrabatandu-l intr-un extaz virginal.o iubire este cea mai pretioasa aventura care-ti ofera bucurai nepretuita de a simti cum singuratatea ta e infranta in privirea ,in glasul,in zambetul unui frate de-al tau om.o mare frumusete este intotdeauna preplinul lumii dinlauntrul nostr,o revarsare a plinitatii,o desfatare autentica.un om sau un adevar sau o iubire sau o frumusete este o bogatie fara pret a vietii,este un ospat pentru nesatiul sufletului infometat.numai k de multe ori foamea este mai mare dkt orice altceva.de aceea soarta inevitabilaa omului pe fata acoperita de tarana a pamantului este foamea si setea.cucat mai tare gusta cineva din bucruiile osebite ale vietii,cu atat mai scump plateste pretul setei sale.comparatia dintre viata cotidiana si momentele de mare bucurie da nastere nostalgiei,iar nostalgia se traduce printr-o nepotolita foame si sete.nostalgia nu e o reamintire romantica si nu e doar o dorinta puternica.e un martiriu,un martiriu al foamei si al setei.e o boala,numai paloare si epuizare,care ti se cuibareste in maruntaie si te face sa te zvarcolesti in agonia insatisfactiei.cel mai adanc dor, care-ti cere cel mai mult,un dor care-ti naruie sanatatea.atunci cand tanjesti in viata dupa un lucru,fara sa-l fi gustat ,te imbeti numai din asteptare.dupa ce,insa ,ai gustat din el,si ii duci dorul,esti nefericit.setea pe care ti-o aduce este atat de nemiloasa,incat te poarta pana la cele din umra limite ale vietii,pa la dorirea mortii.exista momente in care sunt sigur de cauza mortii mele:voi muri de sete.si nu e o infumurare din partea mea,e o condamnare.stiu,ca atunci cand voi muri,oameni vor gasi o boala care sa-mi justifice moarte.si totusi cel mai corect ar fi sa spuna :a murit de sete.sigur voi muri de sete,setea va fi cauza mortii mele.cat despre prilejurile mortii ,pot fi multe.nu intereseaza care va fi ultimul.cea mai mare bucurie si cel mai mare martiriu in viata este sa fi om,fie un adevar,fie o iubire,fie o frumusete.micului print al lui antoine de saint-exepury ii era dor de trandafirul sau si dorul era pentru el o profunda siguranta si o mare sete.seintampla sa ne fie dor si noua de cate flori,nu de orice fel de flori,si cele legate de o bucurie .avem nostalgia unei cine,intr-o seara de iarna,langa un camin unde se juca o flacara luand forme dragi,in linistea unui peisaj de tara.nu orice camin si nu orice forme si nu o liniste oarecare,ci linistea adanca a acelei ore atat de deosebite.avem nostalgia unei dupa -amieze fierbinti de vara,a nisipului arzand,langa marea aruncand reflexe orbitoare care ne oglindesc bucuria.nu orice nisip si nu orice imagine a marii,si doar acea imagine parte nascuta in noiin clipa marii frumuseti.ne e dor de o privire,de o miscare.de un zambet.am facut cateva descrieri numai pentru a le putea observa simplismul.nostalgia nu va putea fi cuprinsa niciodata in cuvinte asezate in randuri.atunci poate fi romantism sau poezie,dar inceteaza de a mai fi ceea ce cu adevarat este:pathos-ul tacut si neimpacat al sufletului.clipele de viata traita puternic,comparatia si nostalgia care le insotesc,sunt o durere profunda,durerea care e necesara ca vesnicia sa rodeasca inlauntrul nostru.ramanand sclavii mizeriei unei vieti obisnuite,ramanem sclavii provizoriului,efemerului si a distrugerii lumi acesteia.intreaga priveliste a vietii o inchidem in intinderile acoperite de praf ale rutinei,iar viata in intregime devine un drum larg de tara pe care-l strabatem tarandu-ne.fiecare trezire ,insa,a unei mari bucurii inlauntrul nostru,fiecare moment in care gustam,imbatandu-ne,ceea ce e special si aparte in viata,este o impartasire a absolutului si,de aceea ,o speranta in vesnicie.aceasta calitatea aparte a vietii nu leaga pamantul nostru.avem clara senzatia ca izvorul ei se afla undeva in alta parte.e de prisos sa se osteneasca moralistii sa fixeze in mintea oamneilor argumente logice pe care le-au pregatit in birourile lor despre viata de dincolo de noi despre viata noastra de zi cu zi.vesnicia traieste in noi in fiecare zi,in fiecare ceas,ca o comparatie si ca o nostalgie.durerea provocata de nedeplina gustare a vietiii traite cu putere,este suferinta dupa ceva pierdut....o suferinta dupa un paradis pierdut.paradisul pierdut traieste inlauntrul nostru in momentele de mare bucurie,la apropierea unui om,a unui adevar,a unei iubiri sau a unei frumuseti.nostalgia absolutului care in noi este nostalgia sfarsitului.in obscuritatea mediocritatii si a mizeriei noastre se reaprinde lumina sperantei dupa implinirea care ne asteapta rabdatoare.sunt clipe in viata,cele care fac ca setea noastra sa devina un martiriu,clipe pe care le simtim limpede ca ar fi suficiente,daca ar dura la nesfarsit,sa ne potoleasca setea pentru o vesnicie..