Antipatia atât de profundă, încât un om ajunge să-i dorească moartea unui seamăn şi frica celui căruia un seamăn îi doreşte moartea funcţionează în relaţiile interumane ca zidurile. În condiţiile unor relaţii de acest fel între comunităţi, s-a decis să se delimiteze spaţiile dintre cei ce se urăsc prin edificarea de ziduri. Lumea se desface în bucăţi. Pentru înlăturarea anomaliei pernicioase, este nevoie de o decizie dumnezeiască aşa cum a fost cea prin care Mântuitorul a făcut din două una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărţirii – ura. (Efeseni 2,12)

Edificarea iubirii în locul urii este un act ieşit din comun. Ştergerea actului contractual înrobitor prin mulţimea restricţiilor şi interdicţiilor formale implică pironirea pe Cruce! (Coloseni, 2,14).

În lumea eliberată de zidurile urii nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici om liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că  toţi sunt una într Hristos Iisus (Galateni, 3, 28)

Iisus Hristos susţine exemplar libertatea fiecărui om în privinţa opţiunilor supreme, atunci când stabileşte precondiţia esenţială a credinţei: „Dacă vrea cineva să vină după Mine” (Matei, 16, 24), „cel care voieşte” (Marcu 8, 34), „Dacă voieşte cineva să vină” (Luca, 9, 23). Duminică, 20 septembrie 2009, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a atras atenţia ca Mântuitorul Hristos arată chiar de la început că nu forţează, nu obligă pe nimeni să-I urmeze Lui.

Credinţa înseamnă aşadar, înainte de toate, libertate. Anume libertatea de a nu fi mândru, lacom, de a nu fi stăpân peste alţii, libertatea de confruntare cu dificultăţile şi de înţelegere a confruntării celorlalţi, libertatea de a îndeplini exigenţele căii spre mânturie.

La 28 august 2009, la Bucureşti, Preafericitul Părinte Patriarh l-a primit pe reprezentantul permanent al României la Consiliul Europei de la Strasbourg şi a exprimat speranţa unei bune colaborări cu Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene. S-a discutat şi despre vizita pe carea Patriarhului României o va face la Consiliul Europei şi la alte instituţii europene cu sediul la Strasbourg. Prea Fericitul Părinte Patriarh a atras atenţia asupra necesităţii de a se acţiona ca drepturilor şi libertăţilor românilor din unele state ale Consiliului Europei să fie respectate.

Această ştire este foarte importantă, pentru că anunţă posibilitatea ca, prin contribuţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, o personalitate cu o statură intelectuală de excepţie, calitatea activităţii diplomatice a României să primească sporul necesar rezolvării problemelor celor mai delicate ale prezenţei României în lume. Vizita preconizată de Prea Fericitul Părinte Patriarh la Consiliul Europei va constitui fără îndoială un moment istoric fără precedent, întrucât, în această instituţie, România va ajunge să fie reprezentată astfel încât profilul cultural şi spiritual al românilor să poată fi recunoscut aşa cum se cuvine.

Îi datorăm Prea Fericirii Sale recunoştinţă pentru misiunile aşa de importante pe care Şi le asumă, un gând cald de susţinere şi urarea de succes. Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să apucăm să trăim şi asemenea momente luminoase ale prezenţei demne a României pe plan Internaţional!

Îndurerat şi el de tristeţea lumii fără Dumnezeu, Ioan Alexandru era mereu tulburat de experienţa cea mai teribilă pe care o constituie Emausul după Înviere.

În poezia Cina, poetul care ne-a învăţat insistent, după Ioan 17, 3, că viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis, ne aduce aminte că Îi place lui Dumnezeu să petreacă / Cu noi la un loc.

Şi ne cere să luăm aminte că Prin fiecine poate să vie / De când mormântul e gol.