Am auzit intr-o duminica, la Ioan Cassian, o explicatie a parintelui Iustin Petre care mie mi s-a parut cu adevarat "explicativa" despe mandrie. Iesind din abstractiune, mandria se manifesta prin trei trairi:

1) EGOISMUL -  trairea pe care o am atunci cand prin actiunile mele ma gandesc doar  la MINE, sa-mi fie MIE bine, si tot ce fac e doar in interesul MEU, nu si    al  altora.

2) EGOCENTRISMUL - as numi-o senzatia de bunastare personala ( pe unul sau mai multe  planuri, oricare ar fi acela sau acelea), ca atunci cand ma consider "Buricul Pamantului","centrul universului",  (Ex: sunt mai inteligent ca unii din jurul meu, am mult mai multe si insemnate diplome,  am mai multi bani, masini, proprietati, sau, de ce nu, sunt mai generos decat altii, am ajutat pe mult mai multa lume decat altii.).  De obicei aceasta senzatie imi da motive de indreptatire in actiunile mele, si , cum spunea Andrei Plesu in "Despre ingeri", imi privesc faptele cu multa indulgenta.

3) EGOLATRIA -  cred ca este un sentiment ce apare mai mult  ca o consecinta a celorlalte doua, atunci cand in urma unor actiuni in care am fost implicat, fie in urma dobandirii unor bunuri sau titluri, simt senzatia de autosuficienta, cel putin de semizeu care a fost in stare sa faca ceva extraordinar,  si ma port autoritar cu cei din jur , ca si cum ceilalti ar trebui sa faca tot ce spun eu si sa fie tot timpul la dispozitia mea. De obicei, in astfel de cazuri, am si posibilitatea sa-i sanctionez.

  Evident, Dumnezeu nu apare nicaieri, pentru ca eu sunt dumnezeu!

  Azi la Ioan Cassian au venit 2 oameni de exceptie, o ocazie unica in viata: George Popescu Glogoveanu si Ilie Tudor, ambii trecuti de 90 de ani, prin temnitele comuniste, insa mai tineri decat toti de acolo. Ceva extraordinar!

   Printre cuvintele spuse de acestia  as vrea sa retin pe cele marcante:

"Intotdeauna cand faci bine se bucura doi: tu si ingerul bun, iar cand faci rau se bucura tot doi: tu si cel rau. Deci e permanent e un razboi cu sinele, pentru a trece dintr-o parte in alta" 

    Parintele Iustin,  pe langa celelalte talcuiri ale evangheliei vindecarii orbului din Ierihon, a zis ca mai e una: orbul voia sa se vada pe sine. N. Steinhard spunea ca noi vedem permanent raul facut de cei din jur , dar nu-l vedem pe al nostru, de aceea orbul stia cui cere, ce cere si mai ales cine cere" :

Doamne IIsuse , Fiul Lui David, miluieste-ma pe mine , pacatosul"

   De asemenea , un lucru foarte interesant de mentionat: " Comunismul a ucis milioane de oameni cat a existat, insa urmarile lui inca mai condamna mult mai multi".

  George Popescu Glogoveanu a pus accent pe viitorul neamului: tinerii si copiii. Si a blamat numarul celor nenascuti in ultimii 20 de ani, dar si faptul ca sunt tot mai putini tineri si copii la biserica, si trebuie facuta o scimbare in acest sens.

   Azi e duminica in care se aminteste de episodul in care IIsus Hristos vindeca 10 leprosi si se intoarce doar unul care era de alt ne-am sa-i multumeasca.

Parintele a spus ceva interesant , si anume recunostinta si binefacerea nu se intalnesc niciodata. Si asa e, majoritatea suntem asa ca in exemplul urmator:

          Un om nemultumit , s-a intalnit cu unul mai intelept  si a inceput sa i se planga, ca nu-i place masina, casa, vrea mai multi bani, superficialitati de genul asta, mofturi, dar pentru el erau foarte importante si chiar se simtea amarat din cauza acestor lipsuri.  Cel intelept ii spune ca ii da  el 10000 de euro daca-i da o mana. -Nici vorba , raspunde celalalt. -100000 de euro daca-i da un ochi. - Nici nu ma gandesc , replica amaratul. -1000 000 de euro pentru un plaman. -Fugi de-aici cu prostiile, nu dau nimic, zise celalalt, simtind deja o satisfactie pentru ca-si dadu seama ce bogat era de fapt. Asadar Dumnezeu ne-a dat foarte multe daruri , dar trebuie sa constietizam acest lucru, si sa-i multumim pentru ele. Ne-a mai dat si timp si spatiu, insa din 24 de ore = 1440  minute, cat are o zi, nu-i multumim decat cateva minute sau deloc...      Adevarul e ca suntem cam leprosi.    

    O sa mai dau un exemplu elocvent, tot cu un evreu care se duce la rabin si-i spune: -Rabi, nu mai suport, stam intr-o camera eu si toti cei 5 copii. Nu mai rezist. La care Rabinul ii spune: -Ai porci? -Da  -Tine-i cu tine o saptamana in casa si dupa aia vin-o la mine. -Cum sa fac asa ceva? -Fa cum iti zic si vin-o peste o saptamana. S-a cam fastacit omul nostru, dar pana la urma a facut acest lucru. Dupa o saptamana vine disperat, si se plange rabinului:- E insuportabil, sunt disperat, e ingrozitor.  Rabinul ii zice: - du-te si baga si vacile in casa!  -Dar nu se mai poate respira, cum sa fac asta?- Du-te si fa asa, si vin-o saptamana viitoare! -Ingrozit , face omul si pe asta, si vine dupa o saptamana, extenuat, si-i zice rabinului: -Nu mai pot , nu cred ca mai pot sa traiesc asa. Atunci rabinul ii zice: du-te acasa si scoate toate animalele din casa si vin-o la mine iar saptamana viitoare. Bucuros, se duce si da afara toate dobitoacele, si revenind peste o saptamana, zice:  Acum e foarte bine, multumesc lui Dumnezeu!

        Si ca sa termin cu bancurile legate de multumire si nemultumire:

 Un evreu se duce intr-o parcare unde nu era nici un loc. Si zice: Doamne, da-mi un loc de parcare si o sa dau la sinagoga niste bani.

Apuca de terminat rugaciunea si o masina pleaca din parcare. Atunci evreul zise: -Doamne, nu mai e nevoie! S-a eliberat un loc!